Teatrul de Comedie va invita maine (ora 19.30) la ultima dintre premierele piesei "Vinerea verde" de D.R. Popescu, in regia lui Ioan Ieremia, o coproductie cu Teatrul Nud Timisoara si Arcub. Spectacolul a mai fost pus in scena in 1986, la Teatrul National "Mihai Eminescu" din Timisoara, in aceeasi regie, sub titlul "Dalbul Pribeag" si a fost recompensat atunci cu o multime de premii. Piesa valorizeaza arta actorilor Irina Ivan, Dorin Andone, Claudiu Bleont, acesta din urma avand amabilitatea sa ne acorde un scurt interviu. Ce mesaj vrea sa transmita piesa "Vinerea verde"? Dumitru Radu Popescu spune ca este o chemare la a reflecta aspura "schizofreniei secolului". Mie mi se pare ca nu este doar a secolului, este o tema umana: ruptura intre trup si minte. Nu v-a fost teama ca veti fi umbriti de succesul actorilor din 1986? Nu. Publicul se schimba foarte rapid, au aparut noi generatii de atunci. Avem spectatori in sala care au fost nascuti dupa '90, iar textul nu face referire la niciun sistem politic. Este un text arhetipal despre nebunia omului, care are un impact la fel de mare. In piesa se desfasoara o actiune gen psihodrama in care fiecare joaca rolurile celuilalt. Este vorba intr-un fel si de manipulare pentru ca eu m-am inteles cu doctorita sa-l prindem in cursa pe doctor. Dar, pe urma aflu ca cei doi se vorbisera sa ma prinda in cursa pe mine. Este un lucru care se practica banuiesc cu succes de catre politia romana ca sa descopere un criminal. Acest subiect nu va pieri niciodata, este de cand omul si pamantul. Textul este atat de bun incat nu este datat. Este un text care se recupereaza in zilele astea exact ca Shakespeare sau ca teatrul antic, cand o lucrare de Sofocle scrisa in 470 i.e.n. este la fel de actuala si povesteste aceleasi probleme umane pe care le avem si noi azi. Diferenta este ca nu umblam cu caruta si cu cai, ci cu cai putere sub niste capote de tabla si nu transmitem mesaje prin porumbei, ci direct prin telefoane. Ce se schimba in piesa dupa 20 de ani? As spune ca doar ritmurile si felul generatiei noastre de a dezbate o problema umana. Cum este primit in general de catre public teatrul nud? In masura in care regizorii si actorii nu folosesc limbajul si nuditatea pe scena decat ca pledoarie pentru a cauta adevarul, nu a demonstra adevarul, sunt firesti. Oamenii fac copii in pielea goala. Noi tindem sa vorbim de planificari, de trend, de rating, dar foarte in adanc este o poveste a trupului, a sufletului nostru. Propunerea lui Ieremia si a textului este de a privi cu ochii larg deschisi situatia noastra a omului. Ce ati alege intre teatru si televiziune? Nu as alege si pot spune ca prezenta mea in film, in televiziune, in teatru si-n radio a fost o prezenta nascuta, nu o situatie pe care as fi construit-o eu. Si am privit fiecare dintre aceste teritorii cu respect, iar fiecare are o lege artistica a lui. Nu sunt in situatia decat a spune ca-mi place, dar nu pot preciza ce as alege, pentru ca lucrurile astea trebuie sa te aleaga si ele pe tine. Ce proiecte artistice de viitor aveti? Repet acum "Mincinosul" de Carlo Goldoni. In rest sunt deschis si conteaza si cum ni se asterne noua actorilor. Problema alegerii ramane permanenta.

Cristina SPIRIDON