Recenta expozitie de tapiserie de la Galeria "Orizont" a Celei Neamtu mi-a reamintit, pe langa faptul ca ma aflu in fata unui artist exceptional, de praful gri care se asterne incet, temeinic si consecvent, peste salile UAP. Trebuie sa fii de-o generozitate extraordinara ca sa expui in aceste spatii mohorate, care mai traiesc probabil in virtutea unei "glorii apuse", cum ar spune poetul. Cela Neamtu este un asemenea artist generos, al carui univers nu se limiteaza la gesturile orgolioase. Dovada ca tapiseriile sale isi traiesc splendoarea povestii, oriunde se afla expuse privirilor. In logosul lor neasemuit, palpita frumusetea si curatenia materiei vii, tesuta si intretesuta cu acribie si pricepere, de zboruri, ceruri, nouri, arcade, ferestre si alte intamplari ale acestei lumi. Fiindca Cela Neamtu stie sa le imprieteneasca atat de maiastru, nu avem decat sa ne simtim "atinsi de aripa" harului sau. Cela Neamtu, cum a fost cand ati vazut pentru prima data un razboi de tesut? Ce v-a fascinat la el? A, nu mi-a placut. Mama mea tesea la un razboi orizontal (care, in Moldova, se numeste "stative") si facea "alesaturi", adica urzeala si firul de pe suveica erau batute cu spata. Ma punea sa desenez pe hartie matematica diferite flori, animalute, ierburi, pasari, pe care ea apoi le tesea. Desenatul era operatiunea care-mi placea mult, dar cand ma punea sa-i pun firul de lana in suveica, nu-mi mai placea. Nu-mi explic nici astazi cum de am indragit mai tarziu firul de lana atat de mult. Si totusi, la un moment dat, razboiul de tesut a intrat pentru totdeauna in existenta dumneavoastra. In Piciorul Lupului, sat aproape de Iasi, in care m-am nascut, aflat la poalele Barnovei, intre dealuri, vii si paduri, strabunele noastre practicau iarna arta tesutului. Traditia spunea ca in Noaptea Sf. Andrei, pe langa usturoiul pe care-l puneau in fereastra, spre alungarea duhurilor rele, fetele de maritat trebuiau sa-si puna caierul de furca in lana, sa arate satului ca, desi va sosi iarna, ele nu vor fi lenese, si vor toarce. Astazi obiceiul a disparut. De la bunicile mele care au trait mult (90 si respectiv 104 ani), am aflat nenu�marate si minunate povesti... Nu mi-ati spus cat de mare era un razboi de tesut si cine-l construia. Una din camerele din casa noastra care avea si soba cu lemne, era ocupata in intregime cu el. Il mestereau taranii: rotarul, tamplarul... Cum arata in spatiu? Era orizontal. Pe cel vertical l-am vazut pentru prima oara cand am intrat la facultate. Dupa terminarea liceului ati hotarat ca veti urma Institutul de Arta Nicolae Grigorescu din Bucuresti. Am urmat liceul Oltea Doamna din Iasi. Eram, cum s-ar spune, "vedeta" scolii la desen, desi desenam lautareste, adica "dupa ureche". Desenam dupa repro�duceri manastiri si portrete de domnitori. Am luat si un premiu in 1957 la Putna. Am venit la Bucuresti si dupa primii doi ani de facultate, am ales sectia textila. In anul 5, la reco�mandarea profesoarei Marcela Blendea am optat pentru tapiserie. A fost o alegere de bun augur pentru ca m-am indragostit pe viata de tapiserie. Ce statut avea, in acei ani, tapiseria la noi? Era la inceput de drum. In 1962, pentru prima oara in Romania s-a deschis o expozitie personala de tapiserie, a lui Mimi Podeanu. In acel moment, la Lausanne, marele Lurcat initia prima Bienala Internationala de Tapiserie (veche si moderna). Am putea spune ca am mers in pas cu miscarea mondiala a tapiseriei. A fost o perioada in care s-a creat multa tapiserie, au aparut dezinhibarile, munca asiduua, si, peste tot in lume avea loc eliberarea de tehnicile clasice. Definiti, va rog, "tehnica clasica", cea in care lucrati dumneavoastra. Este tehnica "haute-lisse-ului" pe care eu am folosit-o dintot�deauna si o mai folosesc, alaturi de "broderia domneasca" din care am preluat un punct, anume din faimoasele broderii medievale de la Putna. Si ati ajuns la un stil propriu, de neconfundat. Asa am ajuns la acest stil propriu, folosind un soi de colaj intre broderie si haute-lisse.. Cine va ajuta la tesut, stiut fiind faptul ca este o indeletnicire foarte grea si foarte migaloasa. Am lucrat cu mama mea aproape 20 de ani, iar de 27 de ani lucrez cu o tesatoare, Marcela Marin, care a deprins tesutul in atelierul meu. Vopsiti singura lana? Vopseam in tinerete, acuma nu. O cumpar gata vopsita, cautand paleta mea. Cat de rezistenta in timp este o tapiserie? Exista spre exemplu si petecute de tapiserie copta. La mine modelul sfant, care-mi da si in�credere in durabilitatea a ceea ce fac, este "Doamna cu licornul" care rezista, uitati, de 500 de ani. Este un rosu atat de proas�pat... Conteaza insa enorm conditiile de pastrare. Pe langa tapiserie, mai exista si colajul textil. Lena Constante a facut cu mult har asemenea lucruri. Sunt fragmente de arta popu�lara si ea le-a conservat, facand asta. Erau de mult disparute la gunoi, daca nu le recupera. Intre colajul textil si tapiserie este insa mare distanta. Sfera de cochetarie in arta textila este foarte laxa, dar tapiseria este singulara. Exista mult albastru in tapiseriile dumneavoastra. Are o mare limpezime si sustine structurile desenului. Este albastrul pe care l-ati intalnit in zborul cu avionul, deasupra norilor. Tapiseriile mele sunt sectiuni verticale in univers, de la pamanturi, prin lumina, spre albastrul din inaltul cerului. Pe aceste sectiuni verticale, pe care le realizez fie tesand, fie brodand, numai cu "punctul de Putna", aplic decorul suprem pe un zid: fereastra, in fel si chip, facuta, dupa arhitectura stefaniana, dupa cea bran�cove�neasca, si dupa cea taraneasca (fereastra strabuna). Au un aer universal si modern, desi se face simtita traditia. Aici este cu siguranta marea mea realizare si "gaselnita". Am ajuns la stilul meu. Mai am in afara de "Ferestre", in rezonanta cu arta populara, ciclul "Flori intre cer si pamant, pasarile". Sunt pasari imaginate, fara identitate zoologica, extrem de dragi mie.. Ati avut intreruperi lungi, in care sa nu fi lucrat deloc? Am traversat si asemenea momente si am facut pauza de un an, un an si jumatate. Dumnezeu ii incearca pe cei puternici, nu pe cei slabi. Ati realizat aceste ultime lucrari pe care le veti dona Centrului Roman de la Ierihon. Da, si ma bucur ca pot face acest gest, mai ales ca ele vor fi tinute si in conditii foarte bune, ca si intr-un muzeu de altfel, unde totul e supravegheat cu stiinta de carte, iar conservatorii urmaresc viata lucrarilor. Spatiile publice sunt spatiile nimanui. Va pun acum o intrebare la care-mi pot raspunde si singura: este apreciata si respectata tapiseria la noi? Lipseste cu desavarsire in "casele aeroport" care au aparut. Nu intereseaza pe nimeni. Colectia pe care o vedem in fiecare seara in imaginile de la Parlament este intocmita inainte de 1990. Uniunea Artistilor Plastici nu mai exista, nu mai avem nici sediu, iar galeriile Uniunii sunt prost intretinute. Arta trebuie sa fie expusa in spatii stralucitoare, bine intretinute, nu sub tavane din care curge ploaia. Mai lucreaza artistii tineri la razboiul de tesut? Nu se mai fac tapiserii la razboiul de tesut. El a disparut total. A disparut insasi ideea de tesere. Se fac insa tot felul de impro�vizatii, colaje, spatialitati, performance s.a.m.d. Cam cat timp va ia facutul unei tapiserii? E o arta mancatoare de timp, as spune ca este chiar cea mai mare mancatoare de timp. Aceste patru "Ferestre" (pe care le vedeti) de la Ierihon, sunt facute in patru ani: una pe an. Trebuie sa ai stare psihica exceptionala de la primul centimetru (si personal, multa muzica simfonica la radio), ca sa te poti concentra de la inceput, in mod egal, pana la ultimul centimetru de suprafata, de 4,5,6 metri patrati. Ca intindere in timp, e bine sa ai o stare sufleteasca si fizica egala, ceea ce e greu pentru om. Genul asta de tapiserie cu desen care implica multa atentie este foarte dificil. Si rasplata? Rasplata cea mai mare pe care am primit-o in viata mea a fost medalia de aur, oferita la Salonul Artistilor Francezi, Grand Palais, Paris, 2006. Sunteti daruita de Dumnezeu sa ne incantati cu asemenea minunatii. Sunt in slujba lui Dumnezeu, si ii multumesc pentru asta! De aceea m-am si hotarat sa donez cele patru mari tapiserii, si daca Cel de Sus va avea rabdare cu mine, voi mai face inca trei, tot pentru Ierihon(de 5 metri patrati, cu inaltime de 2 metri si jumatate), care sunt in stadiul de proiect. Daca ma ajuta Dum�nezeu sa le fac si pe cele trei, inseamna ca sunt iubita de El. Cela Neamtu, s-ar putea sa ne intoarcem curand la ac, ata, suveica? Nu stiu, nu am asemenea profetii, atata timp cat apasam pe butoane si ne vine totul de-a gata. S-ar putea sa nu asis�tam la o revenire, dar daca ma gandesc la zona Asia-Pacific, s-ar putea sa ne intoarcem la ac, ata, suveica. Noi nu mai avem rabdarea lucrului de mana, iar tapiseria, pe langa caldura firului de lana, mai contine si caldura mainii care o migaleste, ii transmite din caldura umana.

Iolanda Malamen