Transformarile radicale impuse de industrializarea cu orice pret a Romaniei au lasat in urma atat dezastre umane, cat si ecologice. Un exemplu concret poate fi chiar Valea Jiului, unde cea mai vizibila rana este cariera de la Campul lui Neag. In aceasta localitate, imperativele econonomiei socialiste au facut sa dispara, sub lamele bul�dozerelor, o intreaga asezare: bi�serica, scoala si casele au fost facute una cu pamantul. Nimic nu a stat in calea in�dependentei energetice a eco�nomiei centralizate, nici macar sufletul celor plecati din randurile comunitatii. In strigatele de deznadejde ale celor care tocmai isi ingropasera mortii, cimitirul a fost ravasit de lamele buldozerelor. Romania comunista avea nevoie, cu orice pret, de carbune. "Tarii, cat mai mult carbune!" Drama suferita de colectivitatea din Campul lui Neag incepe acum aproape 30 de ani, cand prospectiile geologice indicau, sub asezare, un zacamant de carbune. Zacamantul, aflat la o adancime accesibila, presupunea ca, dupa indepartarea pamantului, carbunele va putea fi exploatat la suprafata cu costuri minime. Incepand cu 1979, o mare parte din gospodariile din Campul lui Neag au fost demolate. Locul lor a fost luat de buldozere, iar hauri negre au inceput sa se iveasca printre colinele verzi. In 1980 a inceput exproprierea celor care aveau terenuri in zona. Exproprieri facute pe mai nimic, proprietarii primind in schimb apartament la bloc, in Uricani. Casele si salasurile lor, in care au trait zeci de generatii, s-au naruit intr-o clipa sub vacarmul exploziilor. Si pentru ca nimeni nu indraznea sa inceapa demolarile, primarul comunist Cornelius Bololoi s-a urcat el insusi pe buldozer si a facut una cu pamantul prima gospodarie. Protestele momar�lanilor au fost inabusite de autoritatile comuniste, tot cu "favoruri" - angajari la proaspata exploatare miniera. Dupa de�cembrie '89, localnicii stramutati in urma cu cativa ani la bloc au inceput sa-si refaca gos�podariile, pe alte vetre insa. Pe locul vechiului sat se casca o groapa impanzita de excavatoare gigant. Comoara de pamant Apogeul activitatii in cariera de la Campul lui Neag a fost insa de scurta durata. Previziunile atat de optimiste ale specialistilor s-au aratat a fi false. La o tona de carbune se scoteau trei tone de steril. Cu toate acestea, carbunele a continuat sa fie exploatat pana in '89, politrucilor locali fiindu-le teama sa raporteze ca operatiunea a fost un fiasco. In regimul comunist, planul se indeplinea intotdeauna. Dupa 1990, la cariera de la Campul lui Neag activitatea a fost restransa, lucrarile de dezvoltare fiind abandonate. Pana in 1997, rezerva deschisa a fost exploatata la epuizare. Dupa aceasta data cariera din vestul Vaii Jiului a fost inchisa definitiv. Reecologizare de fatada O groapa imensa a ramas in locul fostei cariere, groapa ce punea in primejdie circulatia rutiera. Drumul de legatura cu restul Vaii Jiului se afla la buza peretelui vertical, existand riscul prabusirii acestuia. In 1999, Ministerul Industriilor da banii pentru consolidarea drumului si pentru ecologizarea zonei. Proiectul demarat imediat a cuprins inchiderea lucrarilor, demolarea cladirilor si a anexelor. "Proiectul a fost mult mai complex. In prezent se haldeaza in zona de langa drum, urmand ca in ultima etapa sa fie taluzata si acoperita cu dale de beton. Mai intentionam, de asemenea, sa ecologizam zona. Vom curata terenul de pietre si grohotis, plantand puieti", declara la vremea respectiva intr-un cotidian local inginerul Ion Gheorghe, coordonatorul lucrarilor de la fosta cariera Campul lui Neag. De fapt, ceea ce a atras firmele locale la reecologizare a fost fierul vechi. Excavatoarele uriase Unex au fost taiate bucata cu bucata si vandute la fier vechi, dupa care firmele s-au dizolvat. Este si cazul societatii Sartex din Petrosani care, dupa ce a vandut la fier vechi utilajele, a intrat in faliment. Reecologizarea zonei a fost de fapt rearanjarea malurilor si a drumului, in rest, apa a acoperit totul. Monumentul nostalgiei Ce a ramas in urma? Un luciu de apa si nostalgia unui sat arhaic. Daca n-ar fi existat doi oameni care sa duca mai departe memoria fostului sat Campul lui Neag, astazi n-ar fi fost decat amintiri vagi despre asezare. Cornel Todea si Nicolae Stoi au inchinat un monument fostului sat. Primul, Cornel Todea, rapsod si culegator de folclor, al doilea, Nicolae Stoi, pastrator al traditiilor momarlanesti. Amandoi sunt locuitori ai satului Campul lui Neag, amandoi duc mai departe amintirea asezarii. Inca de la demolarea satului, cei doi si-au pus in gand sa faca ceva pentru memoria locului. "De cand lamele buldozerelor au pus satul la pamant, mi-am pus in cap ca trebuie sa fac ceva pentru a pastra vie memoria asezarii", isi aminteste Todea. Intentia a fost pusa in aplicare de abia in 2002 cand, impreuna cu Nicolae Stoi, sfinteste o troita. "Fie ca acest simbol crestin sa aminteasca in viitor erorile comuniste care au facut ca pe aceste meleaguri istorice, frumoasa asezare care a fost comuna Campul lui Neag sa dispara pentru totdeauna" scrie pe una din fatetele troitei. Daca Cornel Todea a pus terenul la dispozitie si a sprijinit material constructia fundatiei, structura din lemn a fost sculptata de Ni�colae Stoi. "Am facut acest lucru benevol, fara nicio retributie. Aceasta troita va ramane ca martor tacut al ororilor comunismului. Era ca o datorie care trebuia indeplinita: sa transmit, generatiilor viitoare, memoria locului", marturiseste Nicolae Stoi. O apa si un pamant! In prezent, un lac de agrement acopera fosta cariera. Acopera si dramele petrecute in urma cu 20 de ani la stramutarea satului, acopera si inabilitatile ingineresti de acum cateva decenii, acopera si ce s-a furat dupa '89. Ceea ce nu acopera apa sunt ranile ramase in sufletele oamenilor, ale celor care au locuit in cele 55 de gospodarii stramutate in numele indepen�dentei energetice dorita de regimul lui Ceausescu. La Campul lui Neag, totul este o apa si un pamant. Un haiduc intemeietor Despre satul Campul lui Neag o legenda spune ca ar fi fost intemeiat de un haiduc cu numele Neagu, fugarit din Tara Romaneasca de catre turci. Neagu ar fi marcat vatra viitorului sat infigand in pamant o piatra de vreo doi metri inaltime, care avea incrustata in ea doua vinisoare de cuart dispuse in forma de cruce. Cert este ca pe la 1850, preotul Constantin Stanici a gasit aceasta piatra pravalita pe malul Jiului si a plantat-o in curtea casei sale, care de la 1870 si pana 1936 a servit si ca scoala sateasca. Piatra exista si astazi, dar la intrarea in sat, in locul numit Bradet. Cantecul lui Neagu - fragment Pe-o cloamba de nuc Canta-un pui de cuc Fiinca sunt haiduc De-aici sa ma duc De-aici sa ma mut Ca multe-am facut Tatari am taiat Boieri am pradat Cu turci am luptat Si nu m-am lasat Ca turcii pagani, Lacomi si haini Oaste-au trimes Pe munti si pe ses, Prin paduri si vai Umblau cu copai Pe mini sa ma prinda De turci am scapat Eu le-am multumit Si le-am daruit Vin de Dragasani Multe pungi cu bani Pline, varvuit Cu aur si argint Va spun pe cuvant Tot de la turci luate pe buna dreptate Dumnezeu i-ar bate. Culeasa de prof. Petre Ghe. FagaS

Text si foto: Silviu Secrieru - silviu.secrieru@ziua.ro