Sorin ROSCA-STANESCU 

Cel putin in ceea ce priveste punerea la zid a coruptiei, nici viitorul nu mai e ce-a fost odata. Operatiunea, initiata cu sau fara bune intentii, a esuat lamentabil. S-a ajuns atat de departe in degradarea unui proiect necesar si generos, incat pur si simplu a fost declansat, in toata regula, un conflict intre institutiile fundamentale ale statului. Dezbaterea solicitarii Parchetului General de punere sub ancheta a unor deputati si senatori si votul diferit dat in Camera si, apoi, ieri in Senat indica fara echivoc faptul ca puterea legislativa a optat pentru aplicarea unui antidot. Impotriva cui? Si in ce consta, in definitiv, antidotul? Tele-anchetele, tele-arestarile, tele-flagrantele si tele-scurgerile de informatii din mapele procurorilor au transformat un proces extrem de serios, cum este cel al aplicarii legilor penale, al transformarii statului roman intr-un stat de drept la nivelul Uniunii Europene, intr-un urias circ. Politic. Mediatic. Electoral. In goana dupa senzational, cativa procurori au indeplinit cu aplomb, dar, in acelasi timp, cu o uluitoare lipsa de profe�sionalism si morala solicitarile unor inalti politicieni. Explicite ori subliminale. Campionul absolut al acestora este Traian Basecu, presedintele Romaniei. Campania la capatul ca�reia si-a castigat la limita mandatul de sef al statului a avut un singur obiectiv major. Instalarea de tepe in Calea Victoriei, in care sa fie infipti marii corupti ai natiunii. Obtinerea unui al doilea mandat este direct conditionata de tepele care nu s-au prea vazut. In mod evident, nu a mai ramas timp pentru trecerea prin Justitie a unor dosare de mare coruptie. Tot ceea ce mai poate face presedintele este, insa, sa ge�nereze un tambalau mai mare de natura sa acopere esecul neindeplini�rii angajamentului electoral. Adica al neobtinerii macar a unei condam�nari definitive. Iar acest nou spectacol de mare circ nu mai poate fi instru�mentat decat daca se relanseaza cateva mari dosare penale sau se arunca pe piata, in timpul campaniei electorale pentru parlamentare si apoi prezidentiale, altele noi. In ulti�ma instanta, o retragere pe pozitii dinainte stabilita a lui Traian Basescu ar putea insemna demonizarea convingatoare a Parlamentului. Si tocmai de aceea Camera Superioara a facut ieri o miscare de eschiva. Inventand un antidot la Basescu. Unde poate duce acest razboi? Atata timp cat, pe drept sau pe nedrept, a fost inradacinata convingerea la nivelul majoritatii clasei politice si populatiei ca in Romania se practica nu o Justitie libera, puternica si nepartinitoare, ci constructii originale de natura sa subordoneze si sa terfeleasca aceas�ta putere in stat, anchetele unor procurori nu sunt credibile. Chiar daca, la debutul lor, au fost intens mediatizate, chiar daca ele au alimentat initial speranta unei Justitii eficiente, treptat, asemenea cazuri s-au transformat in simple scamatorii politice. In blufuri. In lovituri pe sub centura aplicate unor adversari politici. Aceasta este perceptia, intarita prin faptul ca varfurile Parche�tului sunt numite si, in consecinta, depind de Executiv. Pentru ca decizia se afla in mana ministrului Justitiei, a primului-ministru si a presedintelui Romaniei. Si unii, si altii, oameni politici. Si componenti ai puterii executive. Cu totul alta credibilitate ar avea asa-numitele mari dosare, daca sefii Parchetelor, ca de altfel toti procurorii si judecatorii, ar fi numiti si dati afara exclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii. Atunci am putea sa ne punem pro�blema daca Justitia este buna sau rea, dar pornind de la certitudi�nea ca ea este independenta. Ca nimeni, peste CSM, nu are painea si cutitul in Justitie. Investit, discutabil sau nu, cu puterea de a decide asupra continu�tului manipulator politic al unor dosare de coruptie, Parlamentul Romaniei, exprimand un punct de vedere astazi majoritar, a gasit antidotul. In fond, patru din cinci dosare, desi suspecte, pot fi instrumentate de catre procurori. Doar Nastase, viitor candidat prezidential, scapa. Dar procurorii sunt in clenci. Acuzati aproape la unison de deputati si senatori, ei acum trebuie sa-si faca treaba. Pana la capat. Sau sa se umple de ridicol. Pana la iarna, vom sti.