Din nefericire, iata ca acum o escaladare a violentelor in Osetia de Sud a culminat cu o invazie la scara larga a Rusiei in Georgia. Occidentul, in special SUA, ar fi putut preveni acest razboi. Ceea ce s-a intamplat cu exactitate in Osetia de Sud este neclar. Fiecare parte prezinta propria sa versiune. Dar stim, fara nici un dubiu, ca Georgia a raspuns la atacurile repetate si provocatoare ale separatistilor osetini controlati si finantati de Kremlin. Orice greseli ar fi facut guvernul Georgiei, acestea nu pot justifica actiunile Rusiei. Kremlinul a invadat un stat vecin, un act ilegal de agresiune care incalca Carta ONU si principiile fundamentale ale cooperarii si securitatii in Europa. Pornind un razboi bine planuit (inclusiv unul cibernetic), in acelasi timp cu deschiderea Olimpiadei, se incalca vechea traditie a decretarii armistitiului, in cazul unui conflict, pe perioada Jocurilor Olimpice. Disponibilitatea Rusiei de a crea o zona de razboi la 25 de mile de orasul Soci de la Marea Neagra, unde se vor tine Jocurile de Iarna din 2014, demonstreaza angajamentul sau fata de idealurile olimpice. Acest moment prost ales sugereaza ca Vladimir Putin cauta sa-l alunge de la putere pe Saakasvili inaintea alegerilor din SUA. Scopul Rusiei nu este, asa cum pretinde, sa restaureze un status quo in Osetia de Sud, ci vrea o schimbare de regim in Georgia. Si a deschis un al doilea front intr-un alt teritoriu georgian disputat, Abhazia, la sud de Soci. Dar scopul sau major este sa il inlocuiasca pe Saakasvili, pe care Putin il dispretuieste, cu un presedinte care sa se afle mai mult in sfera de influenta a Kremlinului. Asa cum premierul suedez Carl Bildt sublinia sam�bata, rationamentul Moscovei de a invada aduce cu cele mai negre capitole ale istoriei Europei. Eiberand pasapoarte la sute de abhazi si sud-osetini, Moscova pretinde acum ca trebuie sa intervina pentru a-i proteja; o reminiscenta tactica a celei utilizate de Germania nazista la inceputul celui de Al Doilea Razboi Mondial.(...) In acest moment trebuie reexaminate sperantele unei Rusii mult mai liberale sub presedintele Dmitri Medvedev. (...) Ce poate face Occidentul? In primul rand, Georgia merita sprijinul si solidaritatea Occidentului. Occidentul trebuie sa ajunga sa opreasca lupta si sa mentina integritatea teritoriala a Georgiei in cadrul granitelor sale internationale actuale. Imediat ce ostilitatile inceteaza, trebuie sa existe un efort major, coordonat transatlantic, pentru a ajuta Tbilisi. In al doilea rand, nu trebuie sa pretindem ca Rusia este o forta de mentinere a pacii neutra in conflictele de la granita sa. In ultimul rand, Occidentul trebuie sa se opuna presiunilor Rusiei asupra vecinilor sai, in special asupra Ucrainei, cel mai probabil urmatoarea tinta in eforturile Moscovei de a crea o noua sfera de hegemonie. In final, SUA si UE trebuie sa spuna clar ca acest gen de agresiune va afecta relatiile si prezenta Rusiei in Occident. Desi o interventie militara occidentala iese din discutie si nimeni nu vrea o versiune pentru secolul 21 a Razboiului Rece, actiunile Rusiei nu pot fi ignorate. (...) Diplomatia occidentala slaba si lipsa unei unitati transatlantice au esuat va preveni un razboi ce putea fi evitat. Doar unitatea transatlantica puternica poate stopa acest razboi si poate incepe sa repare imensul rau facut. Altfel, putem adauga inca o problema pe lista tot mai mare a esecurilor administratiei Bush in politica externa. Richard Holbrooke a fost ambasador al SUA la ONU in administratia Clinton. Ronald D. Asmus a fost adjunct al secretarului de Stat in administratia Clinton, iar acum este director executiv al Marshall Fund, cu sediul la Bruxelles. Copyright: Project Syndicate, 2008. www.project-syndicate.org

Richard C. Holbrooke si Ronald Asmus