Acum sunt in masura sa-i mai semnalez una: in acelasi Dictionar, in articolul consacrat Mitropolitului Nicolae Corneanu, nu se spune ca inaltul ierarh a facut inchisoare pe vremea regimului comunist. Banuiesc ca parintele Pacurariu n-a ajuns la colectia bilunarului catolic "Il Regno" din Bologna, care, in numarul sau din 15 februarie 1990 a publicat un amplu reportaj intitulat: "Romania: la rivoluzione nella chiesa", semnat de Francesco Strazzari. Sosit la Bucuresti in ianuarie 1990, Strazzari a stat de vorba cu Patriarhul Teoctist, cu mitropolitul Antonie al Ardealului, cu IPS Nicolae Corneanu. IPS i-a marturisit intre altele: "Io stesso - e la prima volta che lo dichiaro pubblicamente - sono stato messo in priggione". E nevoie sa mai traduc? As zice ca da, ca sa nu incapa nici un dubiu: "Eu insumi - si e pentru prima data cand o declar public - am fost bagat in puscarie". Daca in articolul despre parintele Dumitru Staniloae din Dictionarul Teologilor Romani, pentru a lua un singur exemplu, sunt indicate detaliat durata detentiei si inchisorile prin care acesta a trecut, despre patimirile carcerale ale mitropolitul, Nicolae Corneanu nu se spune absolut nimic. De ce numai italienii sa stie de ele? In plus, ramanem cu impresia falsa ca in Sinodul actual exista un singur ierarh fost detinut politic: mitropolitul Bartolomeu, care a executat sase ani de inchisoare politica dintr-o condamnare initiala de 25. In realitate, doi dintre ierarhii acestui Sinod au fost intemnitati de comunisti. Banuiesc ca Mitropolitul Corneanu a trecut prin aceasta experienta in anii '50 ai "obsedantului deceniu", intrucat in anul 1960 era ales episcop al Aradului si nu putea fi, vorba lui Caragiale, si una, si alta. Adica si episcop in functie, si detinut politic. Pretuirea pe care i-o poarta mitropolitului Nicolae catolicii si greco-catolicii cu care s-a impartasit trebuie sa decurga si din respect pentru trecutul sau carceral. Ei citesc reviste precum "Il Regno". Inteleg acum de ce PF Patriarh Daniel i-a sarutat mana mitropolitului Nicolae si ii pun smerit metanie. Era o mana ce purtase catusa. Putea sa-i sarute si picioarele priponite prealabil cu lanturi. Cooptat intre membrii Comisiei "Tismaneanu", mitropolitul s-a recuzat. Evident, din smerenie. Cata deosebire intre inaltul ierarh si falsul "doctor" Sorin Antohi care s-a recuzat din motive de impostura intelectuala! Exista insa si o superba asemanare intre un membru recuzat (mitropolitul) si un altul nerecuzat (Horia-Roman Patapievici) al aceleiasi Comisii. Daca mitropolitul si-a ascuns compatriotilor trecutul de fost detinut politic, dl Patapievici si-a ascuns cu pudoare calitatea de fiu de fost detinut politic. Daca pentru a afla ca mitropolitul Corneanu a trecut prin temnitele regimului comunist este imperioasa rasfoirea colectiei revistei "Il Regno", pentru a afla cine a fost parintele domnului Patapievici trebuie neaparat deschis la pagina 291 volumul Monica Lovinescu, Jurnal.1990- 1993 (Editura Humanitas, 2003). Citam de acolo despre domnul H.R. Patapievici: "Il credeam dupa texte estetizant si important. Existau riscuri sa fie chiar infatuat. Si deodata descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu 10 mai putin) simplu, emotionat si emotionant, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din inchisoare si nespunandu-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem in amintirea acelui tata mort fara sa-i spuna fiului suferintele prin care a trecut". Daca as avea si eu o sticla de Murfatlar la indemana, desi e foarte cald, as deschide-o pentru a bea un pahar in amintirea anilor de inchisoare ispasiti de mitropolitul Nicolae Corneanu; ani care presupun ca trebuie sa fi fost lungi si grei.

Dan CIACHIR