Horia MIHALCESCU 

Dupa ce am inceput sa ne facem familii, dupa ce am terminat facultatea, dupa ce am inceput sa muncim cu greu si pe putini bani, dupa ce am fost mintiti si umiliti timp de aproape 20 de ani, am inceput sa intelegem ca schimbarea, adevarata schimbare, nu tine de cei care conduc, ci doar de noi. Incet-Incet, am devenit generatia pe care se bazeaza totul in tara asta. Cand nu ne convine ceva, nu facem. Nu mergem la vot sa-i votam in orb pe "bastani", chiar daca se supara si ne fac nerecunoscatori (ce greseala politica sa-ti acuzi electoratul de ingratitudine!!!), nu muncim pentru cine se nimereste, ci incepem sa fim mai selectivi. Incet-incet, banii, salariul, beneficiile materiale cad pe locul doi. Incepem sa avem nevoie de scopuri, de obiective ceva mai inalte. Ne simtim bine in pielea noastra si incepem chiar sa mergem in concedii cu telefoanele inchise. Am inceput sa simtim ca fara noi nu se poate, ca fara noi, ei nu au pe cine pune la munca, nu au pe cine da vina, nu au pe cine implora la vot, pe cine pune sa le conduca afacerile etc. Nu ne mai dorim vatafi ca sefi, nu ne mai dorim politicieni cu "particulara" la fara frecventa, ne deranjeaza cand vedem oameni fata de care aveam consideratie mai ales la inceputul anilor '90, ca se fac slugile unor smecherasi cu lovele. Penalizam aroganta si nu ne place sa vedem cum "se urca in copac", fara nici un fel de merit personal sau profesional, repetentii de ieri. Nimeni nu a vorbit vreodata sincer cu noi si despre noi. Nici un politician facut la scoala vietii nu a reusit sa devina liderul acestei generatii, unui set de valori pentru care aspiratiile nu mai sunt closetele cu apa si macare ieftina. Un loc gol pe care nimeni nu l-a umplut. Cel sau cei care vor reusi sa umple acest loc vacant vor conduce Romania pentru cel putin 10 ani. Cine ar putea fi? De unde ar putea fi? Ce ne-ar putea spune? Cred ca pot fi multi dintre cei pe care mass media nu i-a bagat niciodata in seama, multi dintre cei care s-au ferit de rahatul politic din lehamite si si-au facut cariere "pe bune", nu prin curvasareala de orice tip ar fi fost. Dar pot fi si oameni publici, unii chiar politicieni controversati, capabili sa aiba credinte, valori si continut. Pot fi liberali, democrat-liberali sau social-democrati. Dar nu cei din primul rand. Pentru ca, in primul rand, s-au asezat tocmai cei pe care noi nu ni-i mai dorim. In primul rand, s-au asezat nepotii, prietenele, sotiile, copii, fara nici un argument decat cumetria, apropierea, "ciordeala" comuna. De ce scriu asta acum? Pentru ca se apropie un prag psihologic al generatiei mele, care coincide cu celebrul interval de timp anuntat in '90 de Nostradamus din Damaroaia. Douazeci de ani au trecut de la momentul initialei deziluzii. In mod ciudat, tocmai dupa intervalul anuntat de Silviu Brucan, Ion Iliescu se retrage din Parlament (ca si Cozmin Gusa, ce coincidenta interesant de "hermeneutizat"). Pentru ca, dupa douazeci de ani, ca la Dumas, suntem mai puternici, mai versati, mai dornici ca oricand sa punem lucrurile acolo unde este corect. Pentru ca dupa acesti 20 de ani doar cei care conduc nu sunt ca noi, insa raman la manete, in mod abuziv. Pentru ca astazi, avem sansa de a repune Romania in ordine, de a forta viitorul sa invinga trecutul, pentru ca datoria generatiei noastre este de a reface libertatea, democratia, meritocratia. De a pune punct trecutului. Papusile naive ale papusarilor trecutului au inceput sa dea rateuri. Acum este vremea... Va urma cu siguranta...