Dan CIACHIR 

Incepand de ieri, Sfantul Sinod s-a intrunit in sedinta obis�nuita de vara. Insa nu alegerea noului mitropolit al Olteniei este tema principala a sesiunii, ci actul de tradare a Orto�doxiei savarsit de Mitropolitul Nicolae Corneanu pe 25 mai prin impartasirea cu schismaticii greco-catolici, respectiv lepadarea de Ortodoxie a episcopului Sofronie al Oradiei. Nici la sesiunea sinodala din martie subiectul principal nu a fost in realitate alegerea mitropolitului Moldovei, ci masluirea Statutului Bisericii Ortodoxe Romane; a alineatului "s" din articolul 26, infractorul nefiind dat in vileag nici pana in ziua de azi. Numai Sinodul reunit in plen poate judeca actele de extrema gravitate ale ierarhilor pomeniti mai sus. Nadejdea noastra este ca le va judeca in duhul Ortodoxiei si in litera canoanelor Bisericii. Spre deosebire de alegerile de ierarhi, in asemenea imprejurari, fiecare episcop ar trebui sa isi formuleze nominal verdictul, cu viziera ridicata. Pentru ca asa cum "alternativa" la Ortodoxie nu sunt decat erezia, schisma si apostazia, singura "alternativa" la deliberarea pravoslavnica este sinodul talharesc. Sa nu fie! Constat ca incepem sa avem o autentica presa bisericeasca realizata de mireni. Ne-o dovedesc revistele "Lumea credintei" si "Rost", si o serie de publicatii electronice. In "Lumea credintei", numarul din iulie, profesorul teolog Radu Preda iscaleste un articol stralucit. Nu mai putin stralucita este interventia scriitorului Mircea Platon in presa electronica pe marginea textului unui filolog care isi justifica acolo jalnic impartasirea anarhica. In articolul despre Nicolae Corneanu, Radu Preda arata ca o comuniune sacramentala autentica trebuie precedata aprioric de comuniunea dogmatica. "Altminteri - scrie autorul -, avem de-a face nu cu un gest de unitate, ci cu unul de sincretism". In continuare, autorul releva, textual, "vedetismul eclezial" al Mitropolitului Nicolae, formuland o indenegabila observatie: gestul calculat al ierarhului de la Timisoara nu foloseste nici catolicilor, nici ortodocsilor, ci exclusiv autorului sau. Mi-a venit in minte un vers dintr-o poezie a lui Caragiale: "Mare farsor, mari gogomani..." Generatiile clericale inaintate in varsta stiu cum l-a "lucrat" Nicoale Corneanu pe inaintasul sau, Mitropolitul Vasile Lazarescu, ctitorul catedralei ortodoxe din Timisoara, si prin ce mijloace a ajuns sa-i ia locul. Aceiasi oameni cunosc rolul sau, in calitate de Exarh al plaiurilor, in incercarea statului roman de-a aduce sub ascultarea Bucurestiului, la mijlocul anilor '70, Biserica romana din Paris. Dupa decembrie '89, Mitropolitul Nicolae a jucat pe degete atat Sinodul cat si, vai!, societatea civila, Casa Regala, GDS-ul si "elitele". Acum, in urma, a dat lovitura de teatru decisiva in aplauzele zgo�mo�toase ale gogomanilor extaziati. Intr-un limbaj neutru, academic, care a facut posibila publicarea articolului sau si in revista "22", profesorul Radu Preda a pus degetul pe rana. Cabotinajul spiritual al Mitropolitului Nicolae pe de o parte ne-a lovit si discreditat Biserica, inclusiv in lumea ortodoxa de dincolo de hotarele tarii, iar pe de alta a inveninat raporturile dintre ortodocsi si catolici. Cred ca daca s-ar fi aflat la Timisoara pe 25 mai, Monseniorul Perissez, un om care ne pretuieste cultura, Biserica si tara, acesta i-ar fi sugerat Mitropolitului Nicolae sa se mai gandeasca inainte de a se cumineca anarhic. S-a aflat insa acolo un alt nuntiu papal, care n-a sesizat cinismul "ecumenic" al ierarhului-actor. Nu catolicii s-au folosit de Mitropolitul Nicolae, ci el s-a folosit de acestia. Indiferent de hotararea Sinodului in cazurile celor doi ierarhi schismatici, raporturile noastre cu catolicii, inclusiv cu unitii, s-au racit si inasprit din nou. Ne-au determinat sa ne aducem iarasi aminte de ceea ce ne desparte.