Sistemul juridic romanesc nu permite la ora actuala ca cei trimisi in judecata pentru diferite infractiuni, pe baza unor interceptari audio-video obtinute cu mandat, sa poata contesta aceste probe cu mijloace tehnico-stiintifice. Nu exista nici un fel de cai prin care interceptarile audio-video sa poata fi expertizate de un expert privat si independent. Cu alte cuvinte, nu exista egalitate intre acuzare si aparare, incalcandu-se un elementar principiu de drept - cel al egalitatii armelor. Statul este cel care te inculpa prin procurori si tot statul iti expertizeaza inregistrarile cu care esti acuzat, fara sa-ti ofere dreptul de a le contesta printr-o expertiza independenta care sa garanteze impotriva oricarui eventual abuz. Tara noastra a fost recent condamnata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, in cauza "Dumitru Popescu vs. Romania", retinandu-se ca in dosarul penal al acestuia Serviciul Roman de Informatii (SRI) a facut atat interceptarile, transcrierea acestora, cat si constatarea tehnico-stintifica care a tinut loc de expertiza, legislatia noastra nepermitand contestarea veridicitatii inregistrarilor. Desi Guvernul Romaniei a comunicat CEDO in cauza lui Dumitru Popescu ca in tara noastra, datorita unor modificari legisla�tive ulterioare, se pot supune controlului inregistrarile audio-video de catre Institutul National de Expertize Criminalistice (INEC), in prezent, exista un singur expert autorizat in Romania. Acesta este insa angajat al statu�lui - director adjunct al INEC - persoana care nu poate fi considerata independenta cata vreme procurorii si INEC functioneaza sub autoritatea unui om politic - ministrul Justitiei. Cat priveste o contra-expertiza in domeniul interceptarilor, acest lucru este imposibil de realizat in Romania, nemaifiind alti experti care sa o poata realiza. Colajele si trunchierile Tot mai multe dosare penale de coruptie din ultimii ani se bazeaza covarsitor pe probe care sunt interceptari audio-video, telefonice sau in mediu ambiental. Iar contestarea acestora devine de multe ori o problema majora. CSM a depistat anul trecut, in urma unui control efectuat la DNA, ca in anumite dosare se practica efectuarea de colaje, montaje si trunchieri, pe masa judecatorilor ajungand de multe ori doar ce procurorii doresc sa puna la dosar - fapt considerat drept inadmisibil. In alte cazuri mediatizate de presa s-a dovedit ca stenogramele inregistrarilor au fost falsificate prin adaugari care nu existau pe inregistrarea depusa la dosar (cazul primarului Mircia Gutau, de la Ramnicu Valcea, trimis in judecata pentru mita de DNA si ulterior achitat pentru ca fapta nu exista). Sau ca acolo unde anchetatorii nu au dorit sa releve aspecte in favoarea inculpatilor se mentioneaza in stenograme ca pasajele inregistrate sunt "neintelegibile", desi daca se procedeaza la ascultarea in�registrarilor se constata ca vocile se aud foarte bine. In majori�tatea cazurilor insa, pe masa judecatorilor ajung doar rezu�mate ale inregistrarilor, si nu sub forma de suporti originali (intaiul exemplar pe care s-a inregistrat), ci sub forma unor copii efectuate pe CD-uri si DVD-uri. Cei care vor sa se apere, acuzand ca au fost ascunse convorbiri favorabile lor sau ca isi recunosc vocile, dar sustin ca nu au rostit acele cuvinte, ci acestea le-ar fi fost colate, trebuie sa apeleze la o expertiza. Care in Romania nu ofera nici o garantie de independenta, incalcandu-se astfel articolul 6 al CEDO, privitor la dreptul la un proces echitabil, mai precis la egalitatea armelor: daca un acuzat a fost inculpat pe baza unei marturii, acesta sa-si poata aduce proprii martori, daca a fost acuzat cu acte, acuzatul sa poata veni cu propriile acte, iar daca a fost acuzat cu o inregistrare audio experti�zata de un angajat al statului, sa poata administra o expertiza similara, dar efectuata de un organ independent. Contra-expertiza nu e posibila Chiar daca presupunem ca INEC ar autoriza peste noap�te un expert privat in�depen�dent, desi inca nu exista baza legala pentru aceasta. Articolul 119 din Codul de procedura penala prevede: "Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decat daca imprejurari deosebite ar cere aceasta". Cu alte cuvinte, instantele sunt obligate sa apeleze la expertul oficial (cel de la INEC), care de altfel este unicul. In cazul unei contraexpertize, evident ca nu mai exista cineva sa o faca. De asemenea, art. 1 din OG nr. 75/2000, modificata prin Legea nr. 488/2002, prevede ca "Expertizele criminalistice se efectueaza de experti oficiali in institutele si laboratoarele de expertiza criminalistica, infiintate potrivit dispozitiilor legale". Laboratoare autorizate care nu sunt decat la INEC (un singur expert) si la Institutul de criminalistica din IGPR, care nu are experti de voce si vorbire, ci pentru alte discipline (ADN, amprente, expertize grafice etc). Culmea, exista o lege care vorbeste de posibilitatea apelarii la experti privati - Legea 247/2005, care reglementeaza ca "DNA si DIICOT pot apela la experti privati din tara sau strainatate". Acest drept nu este insa acordat si instantelor de judecata sau partilor din procese. Monopol de stat La ora actuala, conform tabloului expertilor crimi�nalisti autorizati exista un singur expert autorizat in voce si vorbire, care este insa func�tionar - angajat al statului. Este vorba de Catalin Grigoras, director adjunct al Institu�tului National de Expertize Criminalistice (INEC) din cadrul Ministe�rului Justitiei si care poate fi prezumtiv destituit din functie daca ar emite o expertiza care ar afecta anumite interese intr-un dosar. Atat expertii, cat si procurorii, lucreaza conform legii "sub autoritatea ministrului Justitiei", care este om politic. Si daca ar exista 1000 de experti sub tutela ministerului, tot monopol ar fi. Mai exista doi specialisti in domeniul vocii si vorbirii la SRI, care insa nu sunt experti autorizati, ei putand face doar constatari tehnico-stiintifice si doar in cazul inregistrarilor efectuate de SRI in situatiile ce privesc siguranta nationala. Nu exista nici un expert autorizat independent, pentru ca statul roman nu a dorit niciodata acest lucru. Situatia e cu atat mai grava cu cat la momentul actual se inregistreaza direct pe hard-disk-ul computerului sau pe memorii magnetice ale aparatelor de interceptare audio-video folosite in mediu ambiental, suporti pe care o convorbire poate fi denaturata extrem de usor. Moldova ne-a luat-o inainte Singura cale de intrare in normalitatea ceruta de nor�mele europene este cea de eliminare a monopolului de stat asupra expertizelor criminalistice si infiintarea institutiei expertului crimi�nalist independent (privat), astfel incat partile din proce�se sa aiba dreptul si liberta�tea de a se apara prin inter�mediul unei expertize efec�tuate de un expert independent. Aceasta cale ar pune capat potentialelor abuzuri ale serviciilor secrete sau a unor anchetatori. Pentru aceasta este insa nevoie de modificarea codului de procedura penala si emiterea unei legi speciale. Spre comparatie cu legislatia romaneasca, alte state recent acceptate in UE si-au armonizat legislatia in domeniu. Legislatia Estoniei prevede ca "pentru desemnarea unui expert, organele judiciare pot alege de preferinta un expert judiciar sau un expert certificat oficial, dar orice persoana ce poseda cunostintele necesare poate de asemenea sa fie numita expert". Polonia a statuat in legislatia sa ca "pe langa expertii permanenti ai curtilor, orice persoana recunoscuta a avea suficiente cunostinte intr-un domeniu particular poate fi obligata sa actioneze ca expert". Lituania prevede ca "o persoana ce poseda cunostintele necesare a exprima o concluzie va fi numita expert". Pana si legislatia Republicii Moldova prevede ca "in calitate de expert poate fi numita orice persoana care poseda cunostintele necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circum�stantele aparute in legatura cu cau�za penala" - art. 142 c.p.p.

Pagina realizata de Razvan SAVALIUC