Sorin ROSCA STANESCU 

Doua realitati se interfereaza, creand o compozitie toxica. Pe de o parte, exista o criza globala a alimentelor si energiei, careia Romania nu i se poate sustrage, iar pe de alta parte ne aflam intr-un an electoral. Aceste doua planuri, astfel cum au fost ele conjugate de politicienii de la Bucuresti, au generat un spatiu virtual al teatrului politic. Finalmente, cetateanul este umilit si batjocorit. El plateste si va plati costuri suplimentare pur si simplu pentru ca in politica nu a ajuns decat o amestecatura de hahalere si indivizi stersi, lipsiti de vointa, de energie politica, de generozitate si daruire. Este motivul pentru care romanul sta cu foamea in gat. Criza energetica este atat o mare provocare de tip global, cat si o problema tipica de siguranta nationala. Din aceasta perspectiva, planeta se indreapta cu pasi repezi catre o catastrofa majora. In timp ce totul a devenit petrol - in sensul ca nu exista, practic, produs care sa nu presupuna, intr-o forma sau alta, un aport al acestei resurse - rezervele mondiale sunt pe cale de a se epuiza. Procesul este accentuat de doi factori. Dezvoltarea economiei mondiale nu se produce liniar, ci exponential. Daca luam in calcul, in acest sens, cresterea exploziva a economiilor energofage din China si India, nu mai avem nevoie de nici o alta demonstratie. Al doilea factor agravant sunt tensiunile politice. Ofensiva agresiva a Statelor Unite asupra tarilor producatoare de petrol nu si-a atins obiectivul scontat. Nu trece mai mult petrol si mai ieftin prin conducte. A doua criza de mari proportii, semnalata mai recent de organizatiile internationale, este cea a alimentelor. Si ea o chestiune de siguranta nationala. Populatia mondiala creste si cresc si pretentiile la o hrana indestulatoare. In timp ce, ca si in domeniul energetic, planeta nu s-a gandit la alternative. Cu mijloace tehnice mai adecvate si atata tot, la nivel mondial este practicat acelasi tip de agricultura. Productia de alimente nu s-a diversificat. Ambele crize, conjugate, lovesc, intr-o masura mai mare sau mai mica, toate economiile lumii, inclusiv economia Romaniei. Cum raspundem? Intrucat provocarile tin de siguranta nationala, este cat se poate de firesc si de legitim ca seful statului, in aceasta calitate, precum si in cea de presedinte CSAT, sa incerce, impreuna cu reprezentantii fortelor politice si ai industriei si institutelor de specialitate, sa identifice solutii daca nu pentru iesirea din criza, cel putin pentru atenuarea efectelor acesteia. Asadar, in principiu, Traian Basescu procedeaza corect atunci cand isi exprima interesul fata de impactul crizei de energie si crizei alimentelor asupra Romaniei. Numai ca momentul este ales gresit. Si asta in mod intentionat. Pentru ca, in plin an electoral, in nici o tara, si cu atat mai putin in Romania, nu pot fi identificate solutii pe termen lung. Iar solutiile pe termen scurt, fie ele si pompieristice, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Este motivul pentru care romanul este amenintat sa ramana si in continuare cu foamea in gat. Pentru ambele tipuri de provocari, solutiile nu pot fi decat pe termen lung. Cat priveste criza energetica, Romania dispune de cateva resurse importante, altele decat petrolul la mica si mare adancime ori gazele naturale. Energia poate fi produsa, si inca in cantitati enorme, utilizand apele de adancime ale Marii Negre, bogate in hidrogen sulfurat ori intinsele bazine subterane de ape termale, care ajung la temperaturi de 80 de grade. Ori energia eoliana. Sunt doar cateva exemple. Oricare dintre acestea ne arata ca nici una dintre alternative nu poate fi rezultatul unui proiect pe termen scurt. Exact la fel se pune problema si in ceea ce priveste dezvoltarea unei agriculturi puternice, care ne-ar ajuta nu numai sa depasim criza, ci si sa obtinem imense foloase din ea. Dar s-a vazut ca, in realitate, in frunte cu presedintele, nimeni nu doreste cu adevarat solutii pentru criza. Actorii sunt preocupati exclusiv de teatrul politic. Iar foamea romanilor nu va putea fi astamparata prin demagogie.