Tudorel URIAN 

In iarna anului 2000, inaintea turului doi pentru alegerile prezidentiale, ii spuneam lui Valeriu Stoica (la vremea respectiva prim-vicepresedinte al PNL) ca nu ma vad in ipostaza de a ma scula duminica de dimineata, de a ma barbieri, de a ma imbraca, de a iesi in ger pana la sectia de votare, eventual de a sta la o coada, pentru a primi o stampila si un buletin de vot pe care sa fie trecute doar doua nume: Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. Si eu sa fiu obligat sa aplic stampila pe unul dintre aceste nume, de preferinta, pe Ion Iliescu. Mi-a spus ca ma intelege, dar asta e situatia, trebuie sa merg si sa votez Iliescu pentru ca altfel riscam sa vina extremistii la putere si se alege praful de democratie in Romania. M-a convins. In ianuarie 2001, succesul invingatorilor lui Vadim in alegeri se cerea parafat printr-un protocol de colaborare intre PSD si PNL. Intre timp, Ion Iliescu devenise presedintele Romaniei, Adrian Nastase, prim-ministru, iar Valeriu Stoica era presedintele PNL. M-am indoit de utilitatea unui asemenea document, dar tot Valeriu Stoica mi-a explicat ca, in felul acesta, pe langa faptul ca blocam accesul extremistilor la putere, exista speranta ca unii oameni din PNL, care lucrau in esalonul doi in administratie, sa fie pastrati in posturi si ca unele proiecte liberale sa fie sustinute de noua putere. Si de aceasta data, argumentele sale mi s-au parut rationale. Tot la inceputul anului 2001 a avut loc o intalnire a Clubului Roman de Presa (la care am participat in calitate de director al revistei "Cuvantul") unde invitati au fost noul premier Adrian Nastase si cativa dintre membrii noii sale echipe ministeriale. In timpul acestei intalniri, la un moment dat, Sorin Rosca Stanescu l-a intrebat pe Adrian Nastase, razand, cand va incepe si cat crede ca va dura pesedizarea. Nastase a dat un raspuns in binecunoscutul sau stil cinic-mucalit: "Pesedizarea este un proces foarte dificil. N-as putea sa va promit ca se va termina in sase luni, intr-un an sau in doi ani. S-ar putea sa dureze chiar si patru ani pentru ca intampinam multa rezistenta". Toti cei din sala au ras cu pofta. Doar Adrian Nastase a zambit viclean. Dar s-a tinut de cuvant. In urmatoarele doua luni, PSD nu a acceptat nici macar un amendament al PNL la vreuna din legile care treceau prin Parlament ca gasca prin apa, iar "aliatii" au fost dati afara, unul dupa altul, din toate structurile administrative. Scarbit de lipsa de onoare a "partenerilor" politici si presat din interiorul partidului, Valeriu Stoica a rupt acel protocol care, probabil, il obsedeaza si astazi. In ce ma priveste, in saptamanile care au urmat, am fost dat afara de la Fundatia Culturala Romana (unde lucram din 1995) si de la "Cuvantul" (am facut parte din echipa care a infiintat revista in anul 1990). Am ajuns in pragul somajului, dar nu m-am plans pentru ca imi meritam soarta: si acum imi e rusine ca l-am votat pe Ion Iliescu. Cum am salvat democratia, s-a vazut la sfarsitul guvernarii Nastase. Unde ar fi ajuns democratia originala marca Nastase, Mitrea, Rodica Stanoiu, Mischie &co. daca nu ar fi venit salutara schimbare de regim din 2004? Toate aceste ganduri mi-au revenit brutal in minte in seara de 1 iunie, cand televiziunile au transmis de la sediul PSD reactiile de dupa anuntarea primelor estimari privind rezultatul alegerilor. Veselia tampa a venerabilului Nicolae Vacaroiu, elanul revolutionar al lui Mircea Geoana care chema, ca Iliescu in alte vremi, la alungarea dreptei din Bucuresti, atmosfera de chermeza populara, in conditiile in care rezultatul candidatului oficial al partidului nu lasa prea mult loc de optimisim, m-au lecuit de orice iluzie. Mi-a devenit limpede ca Sorin Oprescu este parte a noii strategii ticaloase a PSD de fraierire a populatiei, iar rezultatele au fost pe masura asteptarilor. La 1 iunie, am votat pentru Ludovic Orban. Nu doar pentru ca este prietenul meu, ci pentru ca sunt convins ca programul sau a fost cel mai valoros. Ludovic s-a maturizat mult ca politician si ma doare faptul ca solutiile sale reale nu au fost citite cu mai multa atentie. Un lucru este cert. Indiferent cine mi-o va cere, nu voi mai vota in viata mea candidati PSD - oficiali sau mascati - si nici pe cei care sustin acest partid.