Intr-o zi, tanarul prozator ne-a descris o provincie imposibila. Plini de entuziasm, prietenii toti au plecat intr-acolo. Si ei ce nebuni! Si ei ce nebuni, imi spuneam inainte de a ma ascunde in lada de zestre. De aici nu-mi mai amintesc nimic. Privesc decaderea familiei si scot tipete mici pentru posteritate. Ehei, viclenia cantaretului orb! Cand iti intinde o mana ai putea lumina o suta de ani, in plina iarna a spiritului. Ehei. Mariana Marin (1956-2003)