CetATeanul american de origine romana Viorel Chirila (nascut in Bihor, in 1950), membru al Societatii Nationale Profesionale a Inginerilor din statul New York (1989) si cofondator al Centrului Cultural Roman din orasul New York (1982), s-a aflat acum doua saptamani in tara, pentru a intra in posesia certificatului prin care i se recunostea CALITATEA DE LUPTATOR IN REZISTENTA ANTICOMUNISTA. "In dimineaTa zilei de 26.03.1973, organele noastre au fost sesizate ca in jurul orelor 6.30 au fost gasite un numar de doua fituici cu continut dusmanos ce au fost afisate, una pe vitrina de afisaj a filarmonicii de stat Arad (...), iar alta pe stilpul sting de sustinere al holului de la intrarea in teatrul de vara situat pe faleza Muresului" (din Nota de studiu si masuri a Securitatii Arad; am pastrat ortografia acelui raport). Puse pe jar, autoritatile locale au inceput o ampla actiune de depistare a autorului acestor manifeste (se mai gasisera si altele), "continutul carora instiga tineretul la actiuni ostile, organizate, impotriva oranduirii socialiste din tara noastra". Dupa zeci si sute de investigatii, interogatorii, probe, urmariri si filaje, timp de peste un an, a fost arestat subinginerul Viorel Chirila (6.XI.'74), judecat si condamnat de catre Tribunalul Militar Timisoara (26.II.'75), la 5 ani inchisoare si interzicerea drepturilor civile pe timp de trei ani, pentru comiterea infractiunii de propaganda anticomunista. Detinut in conditii inumane, supus unui regim de stricta supraveghere, in subsolul Securitatii din Arad, apoi la inchisoarea din Rahova - Bucuresti, ca pana la urma sa cunoasca ororile cumplitei sectii Zarca, a penitenciarului Aiud. Si el a beneficiat de gratiere, prin Decretul Prezidential din 6.VII.'76. Dar calvarul tAnArului luptAtor nu se incheiase: prima sotie fusese obligata sa divorteze, i se luase apartamentul, pierduse locul de munca si nu-si putea continua studiile. Devenise un nimeni pentru societate, o povara pentru rude si prieteni, carora le era frica sa fie in preajma lui, fiind, la randul lor, urmariti si interogati. Mai ales ca incerca sa obtina aprobarea pentru a parasi tara, cu cereri mereu refuzate. In afara de parintii sai, singurul sprijin i-a venit din partea celei ce avea sa-i devina sotie. Ideea de a evada din marea inchisoare a dictaturii ceausiste nu l-a parasit nicio clipa, chit ca i se nascusera doi feciori. Dupa un scenariu pregatit indelung si minutios exersat, in ziua de 14 noiembrie 1980 reuseste sa forteze intrarea in Ambasada SUA la Bucuresti, in pofida vigilentei securistilor si militienilor care-o "pazeau". I-a convins pe diplomatii americani de dreptatea lui si, dupa aproape un an, a obtinut aprobarile necesare emigrarii. S-au stabilit la NY si, cu aceeasi tenacitate, si-a demonstrat calitatile, devenind lider in randul unor cercuri ale comunitatii romanilor din zona, inconjurat cu respect de mai batranii fosti detinuti politici si sprijinitori ai restaurarii monarhiei in Romania. "Sicanele" autoritatilor din Romania n-au incetat nici dupa 1990. Un exemplu este refuzul de a i se da o copie dupa cartea de munca si un inscris prin care-si cerea drepturile de pensie, ca fost detinut politic; i-a fost refuzata primirea dosarului, pe motiv ca "nu sunt cetatean roman"! Dupa condamnarea oficiala a comunismului si proiectata legislatie privind acordarea despagubirilor materiale pentru prejudiciile suferite prin condamnare (in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), Viorel Chirila a chemat in instanta Statul Roman, cerand daune si redarea cetateniei romane din oficiu, deoarece le-a fost luata abuziv! P.S. Zicea americanul, parafrazandu-l pe Eminescu: "Unde-mi esti, cetatenie, cu dreptatea mea cu tot?". In mapele actualei Justitii!

Valentin HOSSU-LONGIN