! ma trezesc adesea visand urmatoarea scena�: Baadul e asediat de intrusi: intr-o cladire sunt ultimul aparator care mai rezista atacatorilor: intr-un hol imens cu pardoseala neagra gudronata ca a unui platou de filmare, inaintez cu o arma automata in brate: cativa intrusi trag in mine in plin; sunt ciuruit, cu ultimele puteri inaintez insa si scuip pe fata primului intrus indreptat spre mine cu ultimul efort al plamanilor un val de sange care-i acopera toata fata�: nu m-am intrebat niciodata daca este posibil ca un ins ciuruit sa mai poata scuipa un val imens de sange in fata cuiva dar imaginea in sine mi-a placut, s-a implantat in mazochismul meu de zile mari, si-mi revine cu forta reiterata a unui onanism juvenil...fireste aceasta este doar imaginea centrala, pentru ca visul in sine are variatiuni infinite, scana aceasta fiind cand punctul unui fatal deznodamant, cand inceputul unui calvar care se continua cu...! Cezar Ivanescu (1941-2008)