Andres ASLUND 

Cele doua subiecte de anvergura ale agendei de la Bucuresti vor fi invitarea Albaniei, Croatiei si Macedoniei sa se alature Aliantei, respectiv includerea sau nu a Ucrainei si Georgiei in Planul de Actiune in vederea Aderarii (MAP). Cele doua chestiuni ar trebui decise de catre statele membre NATO, nu de catre tarile din afara Aliantei. In februarie 2007, Putin, intr-o tirada anti-Occidentala sustinuta la M�nchen, declara urmatoarele: "Cred ca este evident faptul ca extinderea NATO nu are nici o legatura cu modernizarea Aliantei in sine sau cu asigurarea securitatii in Europa. Dimpotriva, reprezinta o provocare serioase, care reduce nivelul increderii reciproce". Asadar, parerile lui Putin despre NATO sunt clare. Va scandaliza audienta de la summit, incercand sa ii intimideze pe fostii clienti ai URSS prezenti la acesta. O atitudine atAt de agresivA nu avantajeaza politica externa a unei tari decat pana la un anumit punct, unul depasit de Putin demult. Initial, acesta s-a prezentat drept un diplomat abil si inpaciuitor, insa, odata cu interventia de la M�nchen, Putin a inceput sa uneasca Occidentul impotriva Rusiei. (...) CAnd Putin a devenit preSedinte in 2000, acesta a nominalizat accederea tarii sale in Organizatia Mondiala a Comertului drept principala prioritate a politicii sale externe. A esuat din acest punct de vedere deoarece a cedat in fata unor interese meschine (...). Politica externa a Rusiei este axata pe interesele unor corporatii dominate de stat, in special ale Gazprom, care a incheiat acorduri cu multe state si companii in vedere asigurarii unor livrari tip monopol. (...) Insa consumatoruii nu au incredere in furnizorii care isi sisteaza livrarile, umfla preturile de pe o zi pe alta, isi elimina competitorii si care lasa productia sa scada asa cum fac Gazpromul si alte companii de stat rusesti. (...) Politica externa a lui Putin are, de asemenea, drept scop promovarea sovinismului populist. Ostracizarea strainilor poate ca ii consolideaza autoritarismul, insa si aceasta are pretul sau. Nu numai SUA si Europa, ci fostele republici sovietice se simt alienate de tacticile agresive ale lui Putin. Multe dintre ele incearca sa se adaposteasca de embargourile capricioase ale Rusiei cautand surse alternative de energie, de exemplu. Pe de alta parte, Rusia si-a imbunatatit relatiile cu China in perioada mandatului lui Putin, dar cu costul cedarii in fata solicitarilor Beijingului cu privire la cele doua insule pe care si le disputa si pentru care s-au razboit in 1969. (...) Nationalistii rusi sunt, de asemenea, intrigati de politica externa a lui Putin, de vreme ce aceasta a indepartat fostii sateliti sovietici si a slabit capacitatile militare ale Rusiei. (...) Si, totusi, in pofida acestui aspect, Putin pare sa fie obsedat de a se lansa in gesturi inutile si provocatoare, cum ar fi, de exemplu, reluarea zborurilor bombardierelor strategice in apropiere de regiunea de coasta americana. La inceputul anilor 1990, multi occidentali si rusi au dorit ca Federatia sa devina membru cu drepturi depline al UE si NATO, cu conditia ca Rusia sa devina o democratie cu acte in regula. Din nefericire, Occidentul nu i-a facut niciodata o astfel de oferta, iar democratia rusa s-a indepartat de cursul asteptat. Rusiei ar trebui sA i se acorde o noua sansa, insa doar dupa plecarea lui Putin. Nu Rusia, ci Vladimir Putin este inamicul Occidentului. Copyright: Project Syndicate, 2008. www.project-syndicate.org