Sorin ROSCA STANESCU 

Acum, sub numele de PDL, fostii democrati s-au autodefinit ca partid popular. Intorcand spatele Internationalei Socialiste. In timp ce fostii lor parteneri, liberalii din PNL, aflati la o guvernare care scartaie din toate incheieturile, au fost impinsi spre centru-stanga. Cumva mai aproape de PSD. Va castiga, deci, PDL Capitala? Si daca da, nu cumva aceasta va fi o capcana? O sinucigasa piatra de moara legata de gatul partidului prezidential? La prima vedere, daca vreunul dintre succesorii lui Traian Basescu, desemnat sa candideze pentru functia de primar general, va rata victoria, rezultatul ar fi catastrofal pentru PDL. Cel putin din trei motive. Primul este de natura psihologica. O infrangere ar putea fi perceputa ca un inceput de degringolada pentru acest partid tras in sus de popularitatea presedintelui, care inca atinge un scor de 40 si ceva la suta, de rezultatul la europarlamentare, precum si de sondajele de opinie. Cu atat mai mult cu cat, fara exceptie, declaratiile liderilor PDL mizeaza totul pe aceasta carte, a victoriei la Bucuresti. Nelasand loc nici celei mai mici indoieli. Si nefiind capabili sa-si imagineze o alianta in turul doi a adversarilor lor politici. Infrangerea, deci, ar putea genera mutatii semnificative in orientarea electoratului din intreaga tara la alegerile parlamentare. In al doilea rAnd, victoria PDL la Bucuresti ar fi importanta pentru ca ar demonstra indubitabil existenta unei continuitati. Si anume, ca bucurestenii, cu toate sacrificiile pe care le-au facut si cu toate supliciile la care sunt supusi, merg in continuare cu un partid care s-a plasat in dreapta spectrului politic. Ceea ce ar insemna, implicit, o confirmare, dincolo de cea declarativa, a statutului PDL de partid al dreptei. Si in al treilea rand, miza Bucurestiului inseamna bani. Multi. Peste un miliard si jumatate de euro, dintre care o buna parte ar putea traversa buzunarele cercurilor de afaceri PDL. De ce, in aceste conditii si in ciuda faptului ca au cheltuit fonduri substantiale pentru a investiga electoratul bucurestean, principalii candidati pedelisti se tem sa isi asume, in mod public, dorinta de a se supune la incercare, candidand? Poate fiindca Traian Basescu nu si-a spus ultimul cuvant. Iar ei, "candidatii", Blaga, Videanu, Negoita si asa mai departe, nu doresc ca, Doamne fereste, sa ramana cu ochii in soare in momentul in care Basescu bifeaza un nume. Doamne fereste sa fie alt nume. O altA explicaTie este, insa, situatia incurcata de la Bucuresti. In mod cert, populatia este nemultumita de modul in care este administrat orasul. Si tentata sa puna totul pe seama primarului general. Chiar daca unele nenorociri le apartin in exclusivitate primarilor de sector. Si chiar daca, uneori, a existat si un blocaj al Consiliului General. Poate ca pedelistii se gandesc ca persoana viitorului primar general va fi un om de sacrificiu. Si atunci, fiecare in parte trage catre o cariera mai sigura. Dar ce se IntAmplA in restul spectrului politic? E mai simplu de raspuns. La PNL, candidat aproape cert este Ludovic Orban. Acesta nu ezita sa-si asume competitia. Daca va castiga, imaginea de partid de dreapta a PDL se face praf. Iar sansele liberalilor de a obtine un scor satisfacator la parlamentare, dupa patru ani de guvernare, ar creste considerabil. Si la PSD situatia este mai simpla. Chiar daca nu a fost nominalizata o persoana, exista cel putin trei candidati hotarati ca, la nevoie, sa intre in lupta: Vanghelie, Oprescu si Ponta. Pentru PSD o victorie ar insemna o spectaculoasa rasturnare de scor, dupa 20 de ani, in cel mai important oras al Romaniei. Dar pentru toTi, cat timp nu sunt demarcate corespunzator responsabilitatile intre Primaria Generala si primariile de sector, Bucurestiul poate fi o capcana politica. Si nu numai un trofeu.