Sorin ROSCA STANESCU 

In realitate, principalul camp de divergenta este portofoliul Justitiei. Pentru presedinte, Justitia reprezinta un puternic instrument de control. De anihilare a adversarilor politici. De protectie a partenerilor. In cel mai bun caz pentru PNL, ocuparea Justitiei este mijlocul prin care s-ar putea apara. Daca nu cumva, in preajma alegerilor, intentioneaza si liberalii sa intre in ofensiva. Penala. Intrucat, aproape in cazul fiecarui minister, dar, in special la Justitie, Guvernul PNL s-a lovit de refuzul tenace al presedintelui de a aproba numirile propuse, liberalii ar fi putut pregati din timp alte si alte persoane pe care, instantaneu, le-ar fi putut servi Cotroceniului pe post de ministeriabili. In aceasta varianta, neadjudecata de Tariceanu, el ar fi trebuit, de fiecare data, sa anunte o consultare cu seful statului, apoi sa faca public faptul ca nu s-a inteles cu acesta. Urma o nominalizare, un refuz si apoi, din nou, procedura putea fi reluata. Cu maxima viteza din directia Executivului. In acest fel, echipa guvernamentala ar fi demonstrat disponibilitatea de a se intelege cu presedintele, de a pune, de fiecare data rapid, capat crizelor. Dar, mai ales ca in spatele ei exista o formidabila pepiniera de specialisti. Care, oricand poate veni in fruntea ministerelor. Dar Tariceanu a ales o alta solutie. Un razboi de gherila. De uzura. Sa vedem, din aceasta perspectiva, ce scenarii exista pentru aceasta etapa a confruntarii cand, fara a se consulta cu presedintele, PNL a decis ca, printr-o rocada, sa-l propuna pe Melescanu la Justitie si pe Stroe la Aparare. In absenta, dupa cum se afirma oficial, a unor nominalizari prezentate in scris la Cotroceni, institutia prezidentiala lasa sa se inteleaga, destul de explicit, ca nu va fi de acord cu revocarea de la Ministerul Apararii a lui Melescanu, pentru ca acesta sa fie disponibil la Justitie. In aceiasi termeni, Executivul strecoara, la nivelul opiniei publice, informatia conform careia in aceasta eventualitate Melescanu va demisiona. Intrucat demisia este un act unilateral de vointa, nu se mai pune problema revocarii. Si nici a refuzului revocarii. Cred ca in aceste zile ne vom afla in fata deznodamantului de mai sus. Urmeaza prezentarea oficiala a propunerilor pentru cele doua ministere. Sa spunem ca Traian Basescu refuza numirea lui Radu Stroe. Conteaza mai putin motivele. Sau chiar deloc. Ce va face PNL? Va numi acolo o alta persoana. Poate chiar pe Norica Nicolai. Asa s-ar explica de ce ea a primit, tam-nesam, zilele trecute, un vot de incredere din partea PNL. Dar daca Melescanu este cel refuzat la Justitie? Atunci PNL poate scoate din joben orice persoana pentru acest portofoliu. Inclusiv pe omniprezenta Norica Nicolai. Din nou, se pare ca presedintele a intrat intr-o fundatura. Care este de data aceasta arma lui secreta? Dupa cum se stie, Basescu este un maestru al jocurilor imposibile. El nu numai declanseaza si construieste crize dar, uneori, are si capacitatea de a identifica solutii surpriza pentru adversarii sai politici. In aceasta situatie, razboiul de gherila de la Bucuresti va continua la nesfarsit. Daca liberalii nu vor castiga, desi nerecurgerea la Parlament si intoarcerea lor la Cotroceni pentru completarea Guvernului este un gest de putere, atunci gherila va continua. Poate pana la alegeri. Cel mai jalnic spectacol politic, si cel mai pagubos pentru societate, are loc atunci cand exista doar invinsi. Cand, inghiontindu-se reciproc, protagonistii sunt incapabili sa ocupe pozitia numarul unu pe podium. Secondat cu mare fidelitate de PD-L, Basescu va contribui decisiv la depunctarea electorala a acestui partid. La randul lui, consecvent acestei strategii de gherila, PNL va juca rolul de kamikaze. Din acest razboi de uzura, teoretic, nu ar putea castiga, pe termen mediu, decat PSD. Dar practic?