In urma unor examinari extrem de meticuloase (si de necontestat, dupa unele pareri) efectuate la laboratoarele Institutului National de Fizica Nucleara din Milano-Bicocca si Pavia, in colaborare cu Universitatea Milano-Bicocca si Universitatea Pavia, oamenii de stiinta au concluzionat: Napoleon nu a fost otravit cu arsenic in timpul detentiei sale de pe insula Sfanta Elena. Dezbaterile aprinse in privinta cauzelor mortii imparatului francez la varsta de 51 de ani dureaza de aproape 200 de ani. Varianta cea mai des mentionata este cea a unui cancer la stomac, survenit in urma otravirii cu arsenic vreme de sase ani de zile. Napoleon a fost exilat in Insula Sfanta Elena la scurt timp dupa infrangerea de la Waterloo (iunie 1815). Ipoteza otravirii imparatului de catre garzile sale a inceput sa prinda contur dupa ce in 1961 in parul un Napoleon a fost descoperita o cantitate relativ mare de arsenic. Autopsia a infirmat varianta otravirii, dar numerosi istorici, oameni de stiinta si scriitori au continuat sa creada ca imparatul a fost asasinat. In reactorul nuclear Recenta cercetare, ale carei rezultate vor fi publicate in revista "Il Nuovo Saggiatore", a fost intreprinsa de catre fiziceni pe mostre de par care au fost stranse din perioade diferite ale vietii lui Napoleon, incepand din copilaria acestuia, in insula Corsica, din timpul primului exil in Insula Elba, din ziua mortii sale, 5 mai 1821, in Insula Sfanta Elena, dar si din zilele care au urmat. Fizicienii au mai analizat mostre de par ale Regelui Romei (fiul lui Napoleon) din anii 1812, 1816, 1821 si 1826, dar si mostre apartinand Imparatesei Josefina si colectate in 1814, la scurt timp dupa moartea acesteia. Mostrele au fost furnizate de catre Muzeele Glauco-Lombardi din Parma, Malmaison din Paris, si Napoleonic din Roman. In afara acestor "probe istorice", mostre apartinand altor zece persoane vii au fost examinate pentru a putea fi ulterior comparate. Firele de par au fost plasate in capsule introduse apoi in reactorul nuclear din Pavia. Aceasta tehnica stiintifica este cunoscuta drept "activare cu neutroni", care prezinta doua avantaje enorme: nu distruge probele si furnizeaza rezultate extrem de precise chiar si atunci cand este vorba despre mostre extrem de mici precum sunt cele de par uman. Arsenic ingerat de-a lungul timpului Asadar, folosind aceasta tehnica, savantii au ajuns la concluzia ca toate mostrele de par prezinta urme de arsenic. In plus, ei au mai constatat si faptul ca nivelul de arsenic prezent in parul uman de acum 200 de ani este de 100 de ori mai mare decat la persoanele din zilele noastre. Practic, organismul imparatului prezenta un nivel mediu de arsenic (pentru perioada in care a trait). Cu alte cuvinte, la inceputul secolului al XIX-lea, oamenii ingerau, din mediul inconjurator, cantitati de arsenic care astazi sunt considerate un pericol pentru sanatate. Mai mult decat atat, cercetatorii au descoperit ca nu exista diferente semnificative intre nivelul de arsenic prezent in organismul baiatului Napoleon si cel avut in zilele sale finale din Sfanta Elena. In concluzie, cercetatorii, dar mai ales toxicologii care au luat parte la aceste studii, au stabilit ca arsenicul nu a ajuns in oraganismul lui Napoleon printr-o otravire intentionata, ci a fost ingerat de-a lungul timpului. Rezultatele acestui studiu vin practic sa confirme alte cercetari intreprinse in urma cu un an de o echipa complexa de savanti din Elvetia, Statele Unite si Canada, care concluzionasera ca moartea lui Napoleon a fost provocata de o hemoragie gastrica deosebit de puternica ce a fost cauzata de un avansat cancer la stomac. Acestia spuneau ca afectiunea lui Napoleon a fost produsa de o dieta bogata in alimente conservate cu ajutorul sarii si saraca in fructe si legume, alimentatie specifica militarilor acelor vremuri.

Camelia CIOBANU