Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR) a facut public un prim lot de acte normative secrete care au stat la baza organizarii si functionarii aparatului represiv comunist. Cele 69 de acte normative postate pe Internet reprezinta o mica parte din miile de decrete si hotarari emise in perioada 1948-1989 si tinute la secret de autoritatile comuniste. Legile dezvaluite ieri de IICCR nu au fost publicate niciodata in Buletinul Oficial al RPR-RSR, dar romanii le-au simtit din plin efectele pe propria lor piele. Documentele pot fi accesate la www.crimelecomunismului.ro In baza acestor hotarari, slujitorii regimului, comunistii fruntasi au fost recompensati regeste. Cele 69 de acte normative se refera, intre altele, la infiintarea si organizarea unor institutii de stat, dreptul la pensie al persoanelor care au desfasurat "activitate revolutionar" inainte de 23 august 1944, incadrarea lucratorilor cu munca politica in grupa a III-a de munca la stabilirea pensiei, drepturile si obligatiile cetatenilor romani angajati la societatile mixte cu sediul in strainatate, salarizarea personalului clerical si diplomatic, dreptul persoanelor care calatoresc in strainatate in interes personal de a utiliza anumite sume in valuta, drepturile jucatorilor si antrenorilor de fotbal din echipele de categoria A si B, acordarea de recompense persoanelor care contribuie la descoperirea infractiunilor privind metalele pretioase si devizele. Documentele provin din Biblioteca Consiliului Legislativ si au fost fotocopiate in cursul anului 2006 de catre expertii Serviciului Investigatii Speciale din cadrul IICCR. Pensii si facilitati pentru nomenclaturisti Comunistii cu vechime, care "au desfasurat activitate revolutionara inainte de 23 August 1944", dar si urmasii acestora, au fost recompensati cu pensie, conform unui Decret emis, in 1966, de Consiliul de Stat al RSR. "Perioada de detinere in inchisori si lagare ca urmare a activitatii revolutionare desfasurata pana la 23 August 1944" constituia vechime in munca si era incadrata in grupa I de munca. Nici "lucratorii cu munca politica" nu au fost uitati la batranete. Potrivit unei Hotarari din 1967 a Consiliului de Ministri al RSR, activistii PCR beneficiau, la stabilirea pensiei, de incadrare in grupa III de munca, fara deosebire de functia indeplinita. In caz de boala, nomenclaturistii de frunte si familiile lor beneficiau de tratament privilegiat, la Spitalul Elias. Se puteau interna in sectia A, rezervata VIP-urilor, membrii CEx si secretarii CC al PCR, primii secretari, procurorul general, rectorul de la "Stefan Gheorghiu", presedintele Academiei. Recompense pentru turnatori Tovarasii care calauzeau tinerele mladite - pionierii - pe calea socialismului, beneficiau, conform unei Hotarari din 1966 a Consiliului de Ministri de bani in plus la salariu. Astfel, un comandat de unitate de pionieri care se ocupa de peste 800 de "cutezatori" primea in plus la salariu 350 de lei si era degrevat de o jumatate de norma de predare. Statul comunist recompensa consistent turnatoria, la orice nivel. In baza unei Hotarari din 1958, persoanele care contribuiau la "descoperirea infractiunilor privind metalele pretioase si devizele" primeau intre 1 si 10% din contravaloarea in lei, "la pretul legal de preluare, a valorilor confiscate". Recompensa pentru denuntator si pentru lucratorul care efectua urmarirea penala nu putea depasi, totusi, 2500 de lei de caciula. Dosarul de partid, la secret Dosarele de membru de partid au fost pastrate cu atentie, sigilate si pazite. Accesul la un astfel de dosar necesita o serie de aprobari, chiar daca era vorba de persoane excluse din partid. In acest sens, secretariatul CC al PCR a elaborat, in 1968, un set de instructiuni cu privire la organizarea evidentei si pastrarea dosarelor de partid. Documentul, de uz intern, nu a fost facut public. In acesta se specifica faptul ca "dosarele de membru de partid sunt documente secrete de partid in care este inscrisa viata si activitatea membrilor de partid, calitatile politice, morale si profesionale ale acestora". Aceste acte erau depozitate de catre comitetele judetene, municipale si orasenesti de partid, consiliile politice de la MFA, MAI si Trupele de Securitate. Ele erau numerotate, inventariate, sigilate si pastrate. Documentele celor decedati sau exclusi erau si ele pastrate. Distrugerea prin ardere a dosarelor este si ea prevazuta in instructiuni. Calitatile activistului Secretaratul general al CC al PCR a stabilit, printr-o brosura de uz intern, in 1968, calitatile pe care trebuie sa le aiba cei ce urmau sa fie promovati in functii de raspundere. Cerintele erau: cunostinte temeinice de specialitate si de cultura generala, aptitudini organizatorice si initiativa in munca, nivel politic si ideologic corespunzator, devotament si abnegatie fata de cauza socialismului si comunismului, sa militeze consecvent pentru aplicarea normelor democratiei interne de partid si ale centralismului democratic, influenta si autoritate in randul maselor, capacitate de a convinge oamenii de justetea politicii partidului. Pentru promovare mai era necesar ca respectivul sa lupte cu hotarare pentru intarirea disciplinei de partid si de stat, pentru apararea si dezvoltarea avutului obstesc, dar si sa manifeste combativitate, fermitate, perseverenta si spirit de raspundere. Mai trebuiau dovedite principialitate, modestie, cinste si corectitudine, un caracter integru si o comportare demna in societate si in viata personala. Mecanismul cenzurii Fiecare cuvant tiparit, rostit la radio, la teatru, in filme a fost cenzurat de Directia Generala a Presei si Tipariturilor (DGPT), structura infiintata printr-o Hotarare, nepublicata vreodata, a Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romania din 23 februarie 1954. Reglementarea a fost in vigoare multi ani si in regimul Ceausescu. "Directia Generala a Presei si Tipariturilor exercita controlul de stat in scopul apararii secretului de stat si din punct de vedere al controlului politic asupra tuturor materialelor cu caracter de propaganda, agitatie si a oricaror tiparituri, imprimate, ce urmeaza a fi difuzate in public", spune primul articol al Hotararii. Atributiile DGPT constau, conform documentului semnat de Gheorghe Gherghiu-Dej, in control asupra: ziarelor, revistelor, periodicelor, a oricaror tiparituri si imprimate; continutului cartilor, brosurilor si oricaror lucrari editoriale; tipografiilor si a oricaror mijloace de multiplicare; emisiunilor radio-telegrafice destinate informarii presei si opiniei publice; materialelor ce urmeaza a fi expuse in muzee si expozitii; filmelor si diafilmelor; productiei teatrale destinate publicului larg; circulatiei in biblioteci. Aceeasi Directie stabilea, impreuna cu organele legale, "retragerea materialelor necorespunzatoare", constata abaterile si urmarea sanctionarea celor vinovati. Singurele capitole pe care DGPT nu le verifica erau materialele clasificate "secret", "strict secret" si cele de "uz intern" din MFA, MAI si MAE. Directorul DGPT avea "intreaga conducere", el dispunand de numirea si revocarea intregului personal al Directiei. Aceasta era structuata pe trei sectiuni: Presa, Carte si Propaganda si agitatie orala si vizuala. O suta de dolari capra neagra Regimul comunist a acordat mereu o atentie speciala turistilor straini, furnizori de valuta. In 1967, Consiliul de Ministri al Republicii Socialiste Romania elaboreaza o "Hotarare privind organizarea vanatoarei si pescuitului in apele de munte pentru turistii straini si invitatii straini". Actul normativ, valabil si in 1975, cuprinde tarifele percepute strainilor pentru vanatoare si pescuit. Astfel, un cerb carpatin putea costa de la 300 pana la 5000 dolari; un cerb lopatar de la 150 la 850 dolari; un caprior intre 50 si 300 dolari; o capra neagra de la 100 pana la 350 dolari; un mistret intre 50 si 150 dolari, iar un urs putea ajunge pana la 2000 de dolari. O vanatoare de iepuri, fazani, prepelite costa 30 dolari pe zi si unu-doi dolari piesa impuscata. Ziua de pescuit era opt dolari, un pastrav prins 0,25 dolari, iar o lostrita 50 dolari. Hotararea stabileste tarife si pentru vanatul "ranit si negasit", 300 dolari pentru un cerb, dar taxeaza si focurile de arma trase gresit cu maximum 100 dolari. Primele fotbalistilor Consiliul de Ministri al RPR a batut in cuie, in 1960, drepturile si obligatiile fotbalistilor si antrenorilor din diviziile A si B, stabilind premierea cu cate 2000 de lei a jucatorilor si antrenorilor echipei campioane. Fotbalistii celorlalte echipe ocupante ale podiumului capatau cate 1000 de lei, pentru locul II, respectiv 500 - locul trei. Castigarea Cupei aducea in buzunarul fiecarui jucator titular 2000 de lei, in timp ce rezervele primeau cate 1000. Fotbalistii de la "Nationala mare" mai primeau cate 700 de lei pe luna. Medalia de aur la Jocurile Olimpice sau castigarea unui campionat mondial putea fi rasplatita cu pana la 10.000 de lei/performer. Legea parafata in 1960 prevedea ca jucatorii de divizia A "pot fi invoiti din productie" cate patru ore zilnic, iar cei din esalonul secund cate doua ore. "Pentru cointeresarea si stimularea" fotbalistilor si pentru compensarea castigului nerealizat la locul de munca, cluburile plateau jucatorilor o "indemnizatie de efort" de 1000-1200 de lei (categoria A), respectiv 500-600 de lei (categoria B). Un antrenor categoria IV primea 700-900 de lei, iar unul de categoria I intre 1450 si 1800 de lei. Directorul de banchete, platit ca un mitropolit Seful Bisericii primea 3650 de lei lunar, in timp ce bucatarul-sef coordonator "din cadrul Intreprinderii Hotel Intercontinental Bucuresti" lua cu numai cincizeci de lei mai putin. Potrivit legii, personalul operativ si muncitorii de la hotelul amintit mai beneficiau zilnic de 1-2 mese gratuit, in limita sumei de 10 lei de persoana, calculata la pret de aprovizionare. Un director de banchete cu vechime putea castiga 3100 de lei, in timp ce mitropolitul primea cu o suta mai putin. Un protopop trebuia sa se multumeasca cu 800 de lei lunar, iar un preot simplu lua 620 de lei.

Pagina realizata de Ovidiu BANCHES si Anca HRIBAN