Este Romania o republica parlamentara sau una prezidentiala? Aceasta este intrebarea pe care orice jurist si-o pune luand cunostinta de decizia de joi a Curtii Constitutionale; prin aceasta decizie se recunoaste presedintelui Basescu implicit dreptul de veto la desemnarea ministrilor, in speta a doamnei Norica Nicolai pentru functia de ministru al Justitiei valabila in genere pentru toti demnitarii. Caci daca presedintele Basescu refuza numirea Noricai Nicolai acum, pentru motive sa zicem intemeiate, o va putea face maine privind orice alta persoana chiar perfecta si atunci presedintele devine mai mult decat un prim ministru, un adevarat dictator, mai ales daca dispune de o Curte Constitutionala docila. O situatie, fara precedent.
Nu-i vorba de calitatile sau defectele doamnei Norica Nicolai ci de functionarea democratiei.
Nu alta ar fi situatia daca Romania ar dispune de o Constitutie ponderata si bine gandita... Nu o are! In conditiile actuale si in plus cu o Curte Constitutionala santajabila si la cheremul fostilor comunisti dreptul de veto recunoscut presedintelui la numirea ministrilor constituie un act sinucigas pentru democratia romaneasca.
Asumandu-si atributii suplimentare pentru interpretarea Constitutiei Curtea Constitutionala se contrazice de altfel pe sine. Intr-o hotarare din aprilie 2007 in cazul numirii ministrului de externe Adrian Cioroianu, aceeasi Curte spunea ca presedintele poate cere o noua nominalizare dar nu are drept de veto la numirea minstrilor...
Reactiile la gestul Presedintelui au fost pe masura... Fruntasul liberal Radu Stroe: "Membrii Curtii au luat-o de-a dreptul razna! Trebuie sa ne gandim bine daca mai trebuie sa functioneze"; Titus Corlatean, secretar general PSD: "Curtea a devenit prizonierul unei batalii politice la nivel inalt indeplinind o functie pe care nu a avut-o si nu poate sa o aiba, aceea de a legifera, de a adauga la Constitutia existenta; prin aceasta decizie, presedintele Basescu acumuleaza puterea absoluta".
Concluzia: nu-i vorba doar de abuzul domnului Basescu in a-si impune vointa fortand limitele Constitutiei ci de necesitatea modificarii legii fundamentale astfel ca democratia parlamentara sa nu poata fi pusa de un presedinte sau altul in paranteza...