Adrian SEVERIN 

Cateva neadevaruri stau la baza acestei teze. Domnul Amato afirma ca un puternic sentiment antiromanesc s-a dezvoltat in Italia ca urmare a masivei infractionalitati romanesti de acolo. Cifra de referinta este de 11.000 din totalul de 29.000 de furturi inregistrate in primele sapte luni ale lui 2007. Ca si primarul Romei, Valter Veltroni, potrivit caruia romanii ar fi responsabili pentru 65% din infractiunile comise in Italia, domnul Amato uita sa spuna ca statistica sa are in vedere doar faptele penale de care sunt acuzati rezidentii straini. Intr-o tara in care numai cifra oficiala a afacerilor ilegale ale Mafiei se ridica la optzeci de miliarde de Euro pe an, cele 11000 de hotii romanesti, desigur condamnabile, sunt o gluma. Un alt neadevar consta in sustinerea potrivit careia UE ar fi fost pregatita sa gestioneze doar libera miscare individuala. Deplasarile masive ar scapa, deci, controlului european. "La fiecare extindere a existat teama de o invazie dar niciodata diferenta fata de nivelul de dezvoltare al noilor veniti nu a fost atat de mare ca in cazul Romaniei si Bulgariei". Asadar, admiterea Romaniei ar fi dus la invadarea Italiei (si, desigur, a intregii UE) de catre o masa de lumpen romanesc. Noi reguli trebuie, deci, sa apere vechea Roma de noii barbari pontici. Se uita, insa, ca majoritatea romanilor stabiliti in Italia au sosit inainte de intrarea Romaniei in UE si ca fenomenul s-a produs cu largul concurs al intreprinzatorilor si autoritatilor italiene care dupa aceea nu au facut nimic spre a-i integra in societate si in ordinea de drept. In fine, domnul Amato crede ca demersul italo-roman pe langa Comisia Europeana referitor la romi ar avea ca finalitate obtinerea "unui angajament comun spre a intari programele care sa permita ramanerea romilor in Romania". Prin urmare, nu integrarea romilor in UE este urmarita, ci cresterea confortului in ghetoul romanesc in care ar urma sa fie izolati. Pe aceasta linie gandirea ministrului italian de Interne se intalneste cu cea a ministrul roman de Externe. Diferenta este ca domnul Cioroianu avea in vedere concentrarea romilor infractori pe un ipotetic teritoriu din desertul egiptean, in timp ce domnul Amato se gandese la inchiderea tuturor romilor intr-un loc concret, Romania. A vorbi despre romanofobia italienilor este o aberatie egala cu a afirma ca securitatea italienilor este amenintata de romani. In realitate, romanii sunt victima colaterala a luptelor politice interne din Italia, a slabiciunii notorii a guvernelor italiene in impunerea ordinii de drept si a incapacitatii cronice a autoritatilor locale italiene de a realiza integrarea sociala a unor comunitati inevitabil multiculturale intr-o Europa cosmopolita. Dorinta de a revizui normele si standardele UE nu-i ameninta atat pe romani, cat ideea europeana. Expulzarea expeditiva si discriminatorie a unor cetateni europeni reduce securitatea italienilor incurajand violentele minoritatii xenofobe interne si face ca insecuritatea sa fie exportata in Europa. Ramane intrebarea de ce tocmai Romania, cu care precedentul guvern Prodi stabilise un parteneriat strategic, a fost aleasa ca pretext al acestui demers demagogico-xenofob? Abia aici este vina autoritatilor romane. Ele au coborat atat de jos prestigiul si influenta statului roman incat oricine isi poate permite sa il desconsidere dupa dorinta si sa il insulte dupa nevoie.