Eugen MIHAESCU 

Ca unul care a trait 14 ani de zile in Elvetia, sunt din ce in ce mai constient ca romanii nici nu stiu ce inseamna viata in comun. Romanii cred ca, daca reusesc sa-si organizeze cat de cat viata, in propriul camin, daca in stramtul lor univers este curat si bine, atunci restul nu mai conteaza. Nu conteaza cum arata palierul, scara, blocul, strada, cartierul, orasul, tara. Romanul nu intelege ca, daca nu-si respecta vecinul, colocatarul, compatriotul, daca nu respecta niste reguli, viata devine imposibila si, odata iesit din propriul univers, afara, se izbeste de mizeria altuia - la propriu si la figurat - si nu se poate izola de ea, chiar daca se inchide intr-o cetate. Nu intelege ca palierul, strada, orasul sunt si ele proprietatea sa, ca plateste pe unii care, temporar, administreaza aceste bunuri, iar daca trece nepasator pe langa cineva care arunca gunoaie sau isi face nevoile pe balansoarele nou instalate in parcuri e ca si cum ar admite ca aceste mizerii sa se intample in chiar casa sau pe proprietatea sa. Romanii admira Elvetia, ordinea si curatenia care domnesc in tara cantoanelor. Au si de ce! Dar daca Elvetia va continua sa dainuiasca este pentru ca cetatenii ei inteleg ce inseamna comuna, cat de importanta este existenta ei si inteleg sa se supuna regulilor, sa respecte legea. Regulile elvetiene sunt atat de stricte, ca pentru multi romani ele ar friza paranoia! De optsprezece ani, romanii, "eliberati" de constrangerile dictaturii, nu vor sa se mai supuna regulilor. Toti vor sa fie "smecheri", regulile sunt pentru fraieri! Tocmai asta cred ca ne va pierde. Soselele Romaniei stau marturie: nu vom mai avea loc de atata smecherie! Este cu atat mai grav cu cat am ales un presedinte care este exponentul acestei mentalitati: nu respecta legile, isi tradeaza partenerii, se preocupa numai de bunastarea sa si a apropiatilor sai. Traian Basescu, presedintele Romaniei a lasat balta principala sa atributie: politica externa, imaginea pe care tara o reflecta in lume, consumandu-si intreaga energie in bataliile interne. Este atat de absorbit de faptul ca nu reuseste sa-si impuna vointa, incat a devenit complet indiferent la izolarea in care a plonjat Romania. In putinele momente in care isi aminteste de principala sa misiune, se trezeste aruncand cu vorbe in vecini. Nici macar nu este constient ca actiunile sale din interior proiecteaza in exterior aceeasi imagine de vesnic conflict. De altfel, daca ii observi pe europarlamentarii PD, ai sa vezi ca lucreaza impotriva propriilor colegi, prin actiunile lor sabotand initiativele romanesti, asa cum au facut-o in cazul declaratiei PSD privind santierul care ameninta Catedrala Sfantul Iosif. Traian Basescu iubeste conflictele si ii place sa le alimenteze. A impartit deja tara in doua tabere. Acum mai are o singura dorinta: sa le vada incaierandu-se. A avut si prima tentativa atunci cand a cerut jandarmilor sa indeparteze barierele din Piata Universitatii. Asupra unei tari sfasiate de razboi civil ar putea domni fara guvern si prim-ministru. E de mirare ca, avand un asemenea model, tinerii tarii au ajuns lipsiti de repere, dezorientati in aspiratii, violenti si dezabuzati? Este oare o surpriza faptul ca am ajuns sa exportam violenta? Cata dreptate avea Napoleon cand spunea ca "fiecare tara are conducatorii pe care ii merita"! Dar si mai trist este ca am ajuns la vorba lui Cioran: "aceasta tara care a fost candva a noastra si este astazi a nimanui"!