Sorin ROSCA STANESCU 

La dispozitia lui Traian Basescu, in perspectiva apropiatelor alegeri, se afla o solutie ce se poate transforma intr-o arma letala pentru adversarii sai politici. O surprinzatoare rocada in raportul Presedintie - Executiv. Practic, Basescu poate anunta ca nu se mai inscrie in cursa electorala pentru alegerile prezidentiale din 2009, revenind la conducerea unei coalitii PD-PLD si vizand functia de prim-ministru. In timp ce rolul de sef al statului ar urma sa-i revina lui Theodor Stolojan. O asemenea solutie ar conduce nu numai la o mare degringolada in randul celorlalte partide, dar ar putea fi, sub aspectul scorului final, de-a dreptul letala pentru ele. Asigurand o majoritate parlamentara confortabila pentru actuala coalitie prezidentiala, un puternic suport politic viitorului Guvern si, nu in ultimul rand, sansa lui Basescu de a se relansa pentru al doilea mandat prezidential, in 2014. Sa analizam acest scenariu. O mare problema, inca nerezolvata la un nivel satisfacator de catre Traian Basescu, este raportul dintre PD si PLD, intr-o eventuala coalitie prezidentiala. Impasul a fost generat de asa-numitul "efect Popeye marinarul". Jucand cu inversunare, dar consecvent rolul de partid opozant, plasandu-se in prima pozitie in rolul de critic al Guvernului, PD a reusit in fata unui electorat debusolat performanta de a-i sterge memoria, astfel incat a fost uitata lunga perioada in care aceasta formatiune a stat la guvernare. Iar referendumul catastrofal administrat de catre partidele parlamentare nu a facut decat sa creasca pana la cer punctajul PD. Plasandu-l pe primul loc in sondaje. Cantitatea de spanac ingurgitata de formatiunea prezidentiala este atat de mare, incat liderilor ei li s-a urcat succesul la cap. Unii fac scamatorii economico-financiare in dispret total fata de lege - cel mai vizibil fiind, sub acest aspect, Videanu - altii fac gesturi din ce in ce mai evidente de nesupunere fata de Basescu. Aflati, in mod real ori imaginar, pe mega-cai, pedistii refuza sa imparta viitoarea prada cu PLD, un partid nou, compus din disidentii liberali aserviti total Cotroceniului, fara prea mare vocatie electorala, motiv pentru care sta destul de prost in sondaje. Dar Basescu are nevoie ca de aer de PLD, din doua motive. Pentru a demonstra electoratului ca ramane reprezentantul de frunte nu al unui singur partid, ci al unei coalitii de dreapta, si pentru a transforma, astfel, PLD in partidul-aspirator al liberalilor si electoratului liberal ce s-ar putea desprinde, prin fracturi succesive, de liberalii lui Tariceanu. Pentru a construi o asemenea coalitie, functiile reprezentative precum si pozitiile electorale de varf trebuie impartite cat de cat echitabil. Acest deziderat se loveste de cerbicia unor fruntasi PD, gata chiar de razmerita impotriva lui Basescu. Asa stand lucrurile, solutia luata in calcul in laboratorul politic de la Cotroceni, ca Basescu sa faca o a doua mare rocada cu Stolojan, este nu numai spectaculoasa si surprinzatoare, ci si realista. Este un joc tip Basescu la miza maxima. Revenind in fruntea PD, Basescu va sti sa-si redisciplineze partidul, sa-i elimine pe rasculati si pe cei care si-au construit singuri dosare penale, sa il conduca cu fermitate, determinandu-l sa accepte o diviziune a muncii si succesului cu PLD. Avand un candidat prezidential, in persoana lui Theodor Stolojan, orgoliul PLD ar fi satisfacut. Mai ales ca, in acest fel, partidul s-ar putea relansa puternic in competitia electorala, sprijinindu-se pe locomotiva Basescu si pe un PD infinit mai cordial. Opiniei publice Basescu i-ar putea demonstra ca nu a putut sa fie un presedinte jucator, intrucat puterea reala se afla nu la Cotroceni, ci la nivelul Executivului, dar ca se angajeaza sa devina un prim-ministru super-jucator, aflat intr-o relatie armonioasa cu seful statului. Nu este deloc exclus ca populatia, satula de atata scandal, sa se lase din nou amagita. Dar acest scenariu are si un impediment. Basescu ar trebui sa demisioneze in prealabil.