Sorin ROSCA STANESCU 

Intrucat Traian Basescu nu si-a indeplinit, nici pe departe, obligatiile conferite de Constitutie ci, dimpotriva, a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a bloca reforma in Romania, se legitimeaza toate mijloacele acceptate de Legea fundamentala pentru a-l indeparta de la sefia statului. Dar asta este treaba politicienilor si va fi si a cetatenilor, atunci cand vor avea prilejul sa decida, altfel decat in conditii de heirup, cum s-a intamplat la referendum. Cand analizam propunerea PNL vizand o schimbare majora de natura constitutionala legata de statutul presedintelui, trebuie sa facem abstractie de persoana lui Traian Basescu. Nu poate fi schimbata Legea fundamentala pentru ca un om ne place sau pentru ca un om nu ne place. Pentru ca un om este nociv ori pentru ca un om este benefic. Altele sunt ratiunile care trebuie sa prevaleze. De aceea, pornind de la realitatea ca avem, sub aspectul delimitarii functiilor prezidentiale de cele ale Executivului, o Constitutie rea, generatoare, asa cum s-a vazut, de tensiuni si crize intre Palate, trebuie sa optam fara prejudecati pentru forma in care ar fi mai bine ca ea sa fie schimbata. E clar ca nu ne mai trebuie o republica semi-prezidentiala. Dar ce este mai bine? Sa avem, in viitor, o republica parlamentara sau o republica prezidentiala? Oricare solutie este, cu certitudine, mai buna decat republica semi-prezidentiala. Pentru ca, in oricare dintre cele doua variante, razboiul intre institutii fundamentale ale statului poate fi evitat. Spre folosul acestora. Si, pana la urma, in beneficiul cetateanului. Care s-a saturat de galceava, de scandaluri, de intrigi care nu duc nicaieri sau de crize care blocheaza reforma si incetinesc dezvoltarea. Asa ca, daca vorbim despre reforma clasei politice, sa o facem incepand de la varf. Daca vom avea o republica prezidentiala va trebui, probabil, inainte de a opta, sa ne uitam atent in directia Statelor Unite. Pentru ca Statele Unite au, cu certitudine, cea mai functionala republica prezidentiala. Ce se intampla la Washington? Presedintele ales al Statelor Unite este si seful Executivului. Ca atare, daca lucrurile merg bine, el va lua laurii. Daca lucrurile merg rau, tot el va incasa si bobarnacele. Nu veti putea auzi un presedinte american care sa injure Guvernul. Niciodata. Si nici un guvern coalizat care sa-si atace presedintele. In ipoteza cel mai des intalnita in democratiile occidentale, cea a republicii parlamentare, din nou, situatia este relativ simpla, sub aspectul delimitarii atributiilor. Pentru ca presedintele, in acest scenariu, nu are nici un fel de atributii executive. In consecinta, nu are dreptul de a se amesteca in chestiuni legate de guvernare. Si nici de a le comenta, in calitate de sef al statului. Rolul sau este, mai degraba, reprezentativ. Presedintele, intr-o republica parlamentara, este instalat de clasa politica, iar cand devine indezirabil e dat afara tot de clasa politica. De regula, prin intermediul celei mai importante institutii democratice, care este Parlamentul. Eu, unul, optez pentru formula republicii parlamentare nu fiindca il consider pe Traian Basescu un individ periculos. Care face mai mult rau decat bine. Ci pur si simplu pentru ca mi-e teribil de teama de efectele absentei, in Romania, a unor indelungate traditii democratice. Tentatia unui individ, oricare ar fi el, de a folosi puterea pentru sine insusi, si nu in interesul cetatenilor, este uriasa. Si omniprezenta. Mai mult, cetateanul insusi, incult in materie de politica si oarecum turmentat, este tentat sa-l taxeze drept slab pe un presedinte democrat si sa se arunce, cu inconstienta, in bratele unui tatuc. Perceput ca ceva providential. Asa ca, un presedinte ales de Parlament ar fi bun.