Valentin HOSSU-LONGIN 

9 august a.c. Din Neptun, plecam spre nordul Constantei, pentru a revedea orasul-cetate-port, a carui prima atestare dateaza din secolul al VII-lea (a. H.), cea mai veche colonie greceasca, de pe litoralul romanesc, actualmente pe malul lacului Sinoe. E vara torida si turistii Mamaiei se prajesc la soare. Dincolo de statiune, spre Navodari, se construieste in draci, vilele si hotelurile luand locul miristilor, pana la plajele neumblate. Cu cat ne apropiem de "regatul" Petromidia, ale carei siluete metalice se vad din departari si al carei miros specific patrunde in masina, drumul este cu destule hartoape. De-o parte si de alta, acelasi peisaj dezolant, campie arsa de canicula, porumbul si floarea soarelui fiind de-o schioapa, cand aceste culturi trebuiau sa fie peste statul de om. Trecem prin comuna Corbu. Spre deosebire de alte localitati din Dobrogea, aici ai imaginea prosperitatii: cu masini in fata curtilor cu case noi si gradini infloritoare. Asta deoarece, mi s-a explicat ulterior, majoritatea satenilor lucreaza in "petrol", castiga bine si nu mai sunt la cheremul vremii... ...Dupa multele ore petrecute pe marele santier si-n muzeu, au inceput altfel de surprize, chiar de la iesirea din complexul arheologic unic in tara, catalogat "Monument de importanta europeana". Aici, langa o parcare cu 7-8 masini, se afla un restaurant, unde insa nu gasesti nimic de mancare, doar bauturi racoritoare si alcoolice, deoarece nu se mai organizeaza excursii din statiuni, ca altadata; pentru putinii vizitatori ocazionali nu se mai aprovizioneaza cu bucate. Plecam flamanzi, incercand sa gasim, la intoarcere, o crasma mai dotata. Nimic, pana sa ajungem in centrul Corbului si oprim in fata unui "magazin mixt". Curatenie si ordine in cele trei spatii, cu galantarele pline de alimente, costume de baie, mingi, tigari, bauturi etc. Dorim o papara de oua cu carnati si o salata de rosii. Zis si facut. Dupa cateva minute, ne serveste chiar patroana. Pe un perete, vad afisul cu sigla filialei comunale a PNTCD. Dupa pranzul copios, o intreb cum de a realizat o asemenea frumoasa constructie, in curs de extindere. "Eu si sotul meu am inceput de la zero, el fiind de aici, eu din partile Buzaului. Ne-am dus si am muncit trei ani in Cipru, eu vanzatoare intr-un magazin la Limasol, el lucrand la o ferma de vaci, din apropiere, iar dupa amiaza, pana seara, la o benzinarie. Acolo am strans bani si am luat locul asta. Cel mai mare castig a fost ca am invatat cum sa ne comportam cu lumea si ce sa facem cu castigul." Dar cum e cu taranistii?, am intrebat-o. "Ne-am inscris, chiar dupa ce pierdusera alegerile si mai ramasesera cativa sateni. Acum avem o organizatie puternica, cu peste 60 de membri si mai multi simpatizanti, sotul fiind presedinte. Numarul lor creste, mai ales dupa ce filiala PNL ne-a pus la dispozitie sediul sau, unde ne adunam periodic, ca si aici, pe terasa, si punem tara la cale", ne-a marturisit Ioana Robu. Chiar inainte de-a ne desparti a sosit Marius Robu, de la Constanta, ca fusese dupa marfa, dar trecuse si pe la "judeteana". Modest, din spusele lui rezulta ca prestigiul familiei se datoreaza succesului pe plan profesional, precum si faptului ca ei nu s-au dezis de crestin-democratie si nici n-au tinut cont de actualele disensiuni din fruntea PNTCD; au considerat ca apa trece, pietrele puse de Maniu si Coposu vor ramane! P.S. Stimati colegi de la "centru", treceti macar o data prin Corbu, sa aflati cum a crescut o organizatie, cand totul parea pierdut!