Despre tatal Galinei circula mai multe legende: una ar fi ca Iakov, fiul din prima casatorie a lui Stalin, a murit in lagarul nazist de concentrare din Sachsenhausen dupa ce tatal sau a refuzat cu dispret sa-l schimbe cu generalul Von Paulus, capturat la Stalingrad de sovietici. "Nu schimb un soldat cu un general", ar fi exclamat Stalin, potrivit unuia dintre cronicarii epocii. O fraza aproape ca la jocul de sah, care ar fi trebuit sa le arate sovieticilor, care mureau precum mustele pe sutele de campuri de batalie de pe propriul teritoriu, faptul ca conducatorul lor suprem nu face rabat nimanui, nici macar siesi, si nici cu pretul sangelui sau. Altii, au mers mai departe cu povestile: tatal nu ar fi putut suporta ca fiul sau sa cada in mainile dusmanilor. Un act care pe atunci era considerat foarte asemanator cu tradarea si care nu merita nici compasiune nici iertare. Si asa s-a intamplat intr-adevar in cazul a mii de prizonieri rusi care, eliberati de inaintarea mai intai sovietica si apoi a aliatilor, s-au intors in patrie fara onoruri pentru ca apoi sa fie reexpediati in Siberia. Literatura rusa a "dezghetului", dupa moartea lui Stalin, odata cu venirea la putere a lui Nikita Hrusciov, este plina cu asemenea povestiri ingrozitoare cu dureri cumplite provocate de "ai nostri" dupa cele provocate de dusmani. Cine fusese in mainile dusmanului trebuia, in primul rand, sa explice cum si de ce ramasese viu. Iar daca era viu exista riscul sa fi colaborat. Or, in acele vremuri, nu se obisnuia sa se tina seama de nimic. Uniunea Scriitorilor Lagarul de la Kolyma era prezent pentru a desfasura rolul de judecata divina. Pentru toti, intre altele, atat pentru temniceri cat si pentru incarcerati. Un fel de iad la patrat atat de impermeabil incat nici nu avea nevoie de ziduri inalte: cine a incercat sa fuga - le-a reusit, intr-adevar, numai catorva disperati care nu aveau nimic de pierdut - avea sa fie ucis de frig, de distanta, de ursi si de lupi. Iakov Stalin, dovada pentru unii a ferocitatii nelimitate a tatalui sau, si-a scutit acest sfarsit murind inainte. Ceea ce s-a reusit afla despre nepoata lui Stalin a fost ca a reusit sa-si ia licenta la Universitatea din Moscova, sa devina profesor de filologie si sa fie membra a puternicei Asociatii a Scriitorilor sovietici. Nici un ziarist occidental, dintre cei care au populat Moscova in anii aceia nu a putut sa o intervieveze niciodata, nici macar sa o gaseasca. Se spunea ca, probabil, exista, dar o tineau bine ascunsa. Iar ea, din cate se pare, nu a facut niciodata nimic pentru a iesi din anonimat. Dar ca era fiica unui dusman al poporului, si in primul rand nepoata unui parinte al patriei devenit apoi si el simbol al raului, nu s-ar zice. A murit, probabil de cancer, intr-un spital militar, "Burdenko", unul dintre cele mai renumite dintotdeuna din capitala. Nu esti tratat intr-un loc ca acela daca nu esti un pacient de vaza. Cu atat mai mult acum cand sanatatea publica rusa este mai putin decat o palida imagine a ceea ce a fost pe vremea socialismului real. Se pare astfel ca Galina a reusit sa treaca prin perestroika, si apoi prin contrarevolutia lui Eltin, avand mereu prieteni care o aparau si care o ajutau in momente critice. Intrebata in 2003 ce-si aminteste despre Stalin, ea a spus ca amintirile sale legate de bunicul sau sunt "amintirile unui copil - cele mai bune si mai calde". (D.M.)