Dan CIACHIR 

Intr-o tara in care pretendentii la tron, numerosi, erau adesea gata sa faca orice pentru a-l obtine, raspunsul lui Brancoveanu a fost: "Dar nu sunt eu ca un domn la casa mea?!". In aceasta situatie se gaseste azi Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Pentru ca in Romania exista un curent pro-Anania, care se amplifica pe zi ce trece - in cler, intre o buna parte dintre ierarhi, in poporul credincios - si care vrea ca Inalt Prea Sfintia Sa sa renunte la hotararea luata: aceea de a nu deveni patriarh. Am evitat anume verbul "a candida". La patriarhat. Pentru ca IPS Sa nu a candidat pana acum niciodata. L-a vrut Ardealul. Mai intai ca arhiepiscop. Apoi ca mitropolit. De altfel, atunci cand Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales arhiepiscop al Clujului cu o majoritate de voturi vecina cu unanimitatea, pe vechiul sistem, nu existau "candidatura" si "candidati". Votantul inscria pe buletin numele pe care il voia. Brancoveanu a trebuit in cele din urma sa primeasca invitatia boierilor si sa devina domn. Cu alte cuvinte: a trebuit sa se razgandeasca. O cerere identica, tot mai insistenta, i se adreseaza acum Inalt Prea Sfintitului Bartolomeu. Sa devina patriarh. Nicidecum patriarh "de tranzitie", intrucat aceasta nu este decat o schiloada figura de stil gazetareasca. S-a spus, initial, despre Benedict al XVI-lea ca este un pontif "de tranzitie". Astazi nu mai foloseste nimeni aceasta expresie. Pentru toti catolicii, Benedict al XVI-lea este pur si simplu primatul Bisericii Crestine Occidentale. Se cuvine ca IPS Bartolomeu sa revina in palatul patriarhal in care l-a adus, ca ucenic apropiat, providentialul patriah Justinian. In cladirea de unde l-a ridicat de doua ori Securitatea. Prima oara in 1950, cand Patriarhul Justinian a reusit sa-l scoata din ghearele ei; a doua oara in 1958, cand nu a mai putut face lucrul acesta, si, dupa anchete cumplite, parintele Anania a fost condamnat la 25 de ani de munca silnica, din care a executat sase. IPS Bartolomeu a revenit la Aiud, unde purtase lanturi, in mantie de arhiereu, dupa caderea comunismului, si la Gherla, unde s-a rugat in comuniune deplina cu fostii sai temniceri si tortionari, rostind intr-un glas "Tatal Nostru". IPS Bartolomeu are aceasta datorie fata de memoria Patriarhului Justinian. Ca si fata de tinerii patrioti romani anticomunisti, studentii clujeni a caror greva a condus-o im 1946. Auzim astazi tot felul de tombatere si de intelectuali afanisiti, turand aceeasi placa de patefon: Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa se "innoiasca". Toti acestia nu au auzit de Grupul de reflexie pentru innoire a Bisericii, infiintat inca din primele zile ale anului 1990, compus din clerici si mireni, al carui "primus inter pares" a fost, cat se poate de soborniceste, parintele Bartolomeu Anania. Acest organism chiar a innoit, in deplina fidelitate fata de Predanie, Biserica, si a improspatat-o, inclusiv la nivel sinodal. Iar locul de intrunire al membrilor Grupului era tot palatul patriarhal; intr-una dintre incaperile sale. Sfanta noastra Biserica nu poate sa rateze sansa de-a avea un intaistatator care sa fie in aceeasi masura: calugar (de la 19 ani), teolog - care a intocmit o noua editie romaneasca a Sfintei Scripturi -, ierarh cu experienta, scriitor cu opera vasta si substantiala, luptator anticomunist, fost detinut politic, impecabil vorbitor de engleza, om inzestrat cu perceptia nuantata a realitatii si cu foarte mult umor... Asa incat, Inalt Prea Sfintia Voastra, trebuie sa Va razganditi si sa Va schimbati hotararea. Intr-un cuvant: sa... candidati.