Ion Bogdan LEFTER 

Drept urmare, in sprijinul candidatilor s-au constituit "factiuni"de sustinere, se organizeaza intruniri demonstrative, se pledeaza in presa si in culise, se fac presiuni, dezvaluiri, prognoze, speculatii. Figurile implicate, la vedere ori din umbra: fete bisericesti, fireste, dar si - se spune - destui laici, grupuri de interese diverse, inclusiv politice, pentru care nu e indiferent ce propovaduiesc preotii... Perioada se dovedeste propice reluarii unor teme si proiecte mai vechi. Ni se spune - de pilda - inca o data de ce cota enorma de incredere se bucura BOR in randurile populatiei, de parca am trai intr-o tara paradisiaca, populata de oameni cucernici, supusi fara cracnire pastorilor venerati. In paralel, CNSAS da curs mai-vechii solicitari de cercetare a dosarelor preotesti, urmand sa se pronunte asupra candidatilor la Patriarhat. Interesant, un parlamentar a cerut deja ca verificarea sa fie suspendata, iar arhiva respectiva sa fie pasata... chiar catre BOR, care sa faca singura - sau sa nu faca... - cercetarile pe care le doreste. Detaliu si mai interesant: parlamentarul in cauza, Ion Stan (PSD), e una si aceeasi persoana cu fostul sef al Comisiei de control asupra SIE - asupra activitatii de spionaj, adica. Ce lipseste din peisaj? in focul campaniei electorale, al calculelor, manevrelor si conspiratiilor, sunt ocolite adevarurile profunde, "de fond"privitoare atat la religiozitatea romanilor in general, cat si la institutia BOR in particular. De pilda, nimeni nu spune ca suntem - da! - o larga majoritate ortodoxa, dar ca o restransa minoritate de enoriasi sunt ferventi si practicanti. In rest, cei mai multi dintre noi nu mergem niciodata la biserica pentru slujbele obisnuite, ci doar la nunti, botezuri, inmormantari si parastase, plus o jumatate de ora la miezul noptii de Pasti, respectand mai degraba niste traditii, niste obiceiuri, decat ritualul religios. Si, privitor la BOR, nimeni nu aduce in discutie criza de credibilitate in care s-a adancit institutia Bisericii, in intregul spatiu ortodox, grav anacronica in comportament, in limbaj, in vestimentatie, intr-un contrast frapant cu celelalte ramuri ale crestinatatii, in care elementele de traditie nu lipsesc, insa preotii si calugarii s-au adaptat de mult codurilor sociale ale modernitatii. La noi, ierarhi cu aspect medieval si cu limbaj arhaizant (slavizant, in paranteza fie spus), continua sa fie practic rupti de viata cotidiana a comunitatilor in care slujesc, multumindu-se sa oficieze in fata acelei minoritati mai varstnice si mai putin educate pentru care credinta inseamna, inainte de orice, spaima de Divinitate. In rest, in perioada postcomunista s-au inregistrat fenomene de falsa religiozitate, de felul raspandirii inchinaciunilor grabite ale trecatorilor in dreptul bisericilor, eventual cu intreruperea si apoi continuarea unor conversatii aprinse, patate de vorbe picante, foarte putin crestinesti; sau de felul modei din anumite medii intelectuale si artistice, in care e de bon-ton sa-ti afisezi religiozitatea, sa pomenesti despre faptul ca ai un duhovnic si sa citezi din Ioan Scararul. Intelege cineva din randurile BOR ca institutia insasi are nevoie vitala de o dezbatere interna si de o modernizare? - aceasta-i intrebarea esentiala acum, cand unii-altii trag sfori pentru a-si plasa favoritii in scaunul patriarhal...