Adrian SEVERIN 

Cei ce contesta afirmatia potrivit careia printre personalitatile societatii civile se gasesc adepti ai unor idei autoritariste de tip neo-fascist se plang de lipsa argumentelor care o sustin - desi dovezi au fost prezentate public in mod repetat - fara sa aduca ei insisi argumente in sprijinul tezelor lor. Tot ei protesteaza impotriva unor calificari care ar intra in "zona nascocirilor fantasmagorice in care adevarul poate fi siluit si schilodit fara sa-i mai pese cuiva" in timp ce aplica etichete altora ca si cum ar fi inzestrati cu harul dreptatii si dreptul indiscutabil de a-i judeca pe ceilalti. Daca a-i califica pe cei ce vor sa impuna dictatura minoritatii drept "minoritate fascistoida" este o eroare, mai rau este sa ii declari pe cei care cu sinceritate exprima asemenea opinii drept perpetuatori ai "unei culturi a neadevarului in care calomnia este pretuita drept virtute". Nu inseamna oare perpetuare a culturii neadevarului sa combati nu ceea ce se afirma ci pe cel care afirma? Nu inseamna oare sa dai calomnia drept virtute atunci cand impui judecarea unei persoane nu dupa ceea ce face sau spune ci dupa ceea ce este? Nu inseamna oare pierderea busolii axiologice atunci cand demonizezi institutii tinand de esenta ordinii democrate pentru a-i demoniza pe membrii lor, astfel incat pornind de aici sa desfiintezi aprioric tot ceea ce ei sustin? Eu nu ii acuz pe intelectualii care au o conceptie autoritarista pentru ca gandesc astfel, ci pentru ca refuza sa isi asume deschis ideologia. Eu nu reprosez nimanui ca nu este de acord cu mine. Mi se pare, insa, detestabil ca dezacordul cu opiniile mele sa se transforme in condamnare si in prezumtie de rea credinta. Dimpotriva, este de rea credinta cel care spre a-mi inlatura argumentele se refera la calitatea de membru al unui anumit partid spre a sugera motivatia politica a reflectiilor mele dar trece sub tacere calitatea de raportor al Consiliului Europei. "O cultura a civilitatii presupune utilizarea responsabila a notiunilor politice in spatiul public." - scrie domnul Tismaneanu. Sa utilizam, deci, responsabil notiunea de "democratie". Unii vor spune ca democratia cunoaste o anumita variabilitate. In Europa, cel putin, ea a fost codificata de cateva decenii prin merituosul efort al Consiliului Europei. Ii invit deci pe cei interesati sa citeasca Rezolutia si Recomandarea APCE din 2005 privind masurarea progresului democratic in Europa sau Rezolutia APCE din 2005 privind demolarea mostenirii sistemelor totalitare de tip comunist, reconfirmata de Rezolutia APCE din 2006 privind condamnarea crimelor comunismului. Vor constata ca teoriile domnilor Patapievici, Tismaneanu, Mungiu s.a. se situeaza la ani lumina de doctrina si standardele europene in materie, in timp ce pozitia mea nu s-a departat nici un milimetru de ele (macar si pentru motivul ca eu am intocmit rapoartele pe baza carora au fost adoptate majoritatea documentelor amintite.) Asa ajungem la explicatia iritarii pseudo-democratilor apartinand pseudo-societatii civile romanesti in ceea ce ma priveste. In Romania, acolo unde multi mai pot fi mintiti ca raul vine de la cei care au construit democratia post-comunista, analiza mea este mai putin periculoasa. In Occident, insa, acolo unde unele ong-uri romanesti isi au principalele surse de finantare, cuvantul raportorului APCE nu poate fi tratat drept elucubratie a unui zelot ideologic. Or, cei ce ofera sprijin nu o fac pentru stimularea autoritar-populismului, ci pentru dezvoltarea democratiei. Impostura democratica are, sper, picioare scurte.