Ileana CORNEA 

Cereri tot mai insistente privind stringenta demararii cat mai rapide a operatiunii de retragere a trupelor americane din Irak sunt formulate, in ultima perioada, cu voce dura, nu numai de adversarii democrati ai presedintelui George W. Bush, ci chiar si de catre coechipierii republicani ai acestuia, dintre care multi au sustinut, in urma cu patru ani, decizia sefului Casei Albe de a invada Bagdadul. Problema este ca, din 2003, de cand staff-ul lui Bush nu mai oboseste trambitandu-si eforturile intreprinse in directia lansarii definitive a Irakului pe panta ascendenta a democratiei, aceasta tara a ajuns, nu in pragul unui razboi civil, ci, de fapt, in plin razboi civil. Violentele si moartea au devenit elemente intrinsece ale cotidianului, iar zilele cand nu se comite nici un atentat sunt adevarate evenimente. Si americanii (de rand), platesc, zilnic, un tribut dureros pentru 20 martie 2003, cand Bush a anuntat cu mandrie inceputul razboiului impotriva Irakului. Ieri, prabusirea unui elicopter american, soldata cu moartea tuturor celor 14 militari aflati la bord, a ridicat numarul pierderilor armatei SUA in Irak la 3721 de morti. Desi n-a recunoscut niciodata - si e foarte putin probabil sa recunoasca de acum incolo - ca ideea atacarii Irakului a fost o uriasa gafa si o incontestabila proba de neprofesionalism in probleme militare si diplomatice, George W. Bush e constient de faptul ca s-a angajat pe un drum infundat si ca trebuie sa faca ceva pentru a depasi situatia. Doar ca se vede el-insusi depasit de situatie. El, cel mai mare peste cea mai mare putere a lumii, el, omniscientul, omniprezentul si omnipotentul bajbaie si bate pasul pe loc. Colaboratorii sai apropiati il parasesc, unul cate unul. L-a pierdut pe Karl Rove, consilierul sau politic si omul caruia ii datoreaza cele doua victorii in cursele prezidentiale. L-a pierdut pe Tony Snow, purtatorul sau de cuvant, cel care s-a chinuit, de atatea ori, sa-i spele imaginea sifonata. A pierdut, inaintea lor, multi alti oameni de baza. Doar secretarul de Stat, Condoleezza Rice (are o mare bunavointa de a se implica in toate conflictele lumii si de a nu solutiona nici unul) si vicepresedintele Dick Cheney (care si-a tras bani frumosi din afaceri urate cu petrol irakian) au promis sa ramana alaturi de seful Casei Albe pana la sfarsit. Inca de anul trecut, Bush a promis si a tot promis o noua stategie pentru Irak, ce ar conduce, in opinia sa, la victoria garantata si deplina a democratiei in aceasta tara. Cu prilejul fiecarei evocari a proiectului noii strategii, presedintele, impasibil la orice sugestie externa sau presiune interna, s-a dovedit, in mod constant, foarte refractar la ideea stabilirii unui calendar concret al retragerii contingentului american detasat pe teritoriul irakian. Conform ultimelor declaratii, acest plan-minune ar trebui sa fie anuntat la mijlocul lunii viitoare. Cum e de asteptat ca presiunile pentru retragerea trupelor sa nu inceteze pana la acea data, Bush isi pregateste terenul. Ieri, a sustinut, la Kansas City, in fata fostilor combatanti, un discurs in care a invocat "lectiile Vietnamului", pentru a cere americanilor sa sustina angajamentul din Irak. A vorbit despre "milioane de nevinovati care au platit pretul retragerii Americii" din Vietnam, nu si despre americanii care au platit pretul prezentei Americii. Dupa ce a respins ani de zile orice paralela intre Vietnam si Irak, pentru a tine opinia publica la distanta de imaginea infrangerii americane, Bush incearca, in mod stangaci, sa schimbe placa si sa acrediteze ideea ca greseala SUA ar fi constat, de fapt, in parasirea Vietnamului, si nu in angajarea in razboi. In Vietnam au murit aproape 60.000 de militari americani.