Adrian SEVERIN 

Pe aceeasi linie domnul Tismaneanu argumenteaza astfel: "H.-R. Patapievici este unul dintre cei mai consecventi sustinatori ai liberalismului civic, anticomunist si antifascist. Opera sa filosofica, scrierile sale politice, actiunea sa publica probeaza acest lucru in chip perseverent si persuasiv." Desi acuza lipsa de argumente a criticilor domnului Patapievici textul citat este mai mult incantatie decat demonstratie. Regretatul analist Tom Gallagher descoperea indignat "adevarata" fata a senatorului Frunda afland cum, in timpul sedintei parlamentare dedicate prezentarii pamfletului tismanean asupra comunismului, acesta nu a facut nimic spre a-l salva de la moarte pe domnul Patapievici pe cand cel din urma, agatat de loja Camerei Deputatilor precum Costachel Gudurau de stalpul din Piata Independentei, striga dupa ajutor in fata pretinsei intentii a liderului PRM Vadim Tudor de a-l arunca in gol. Un autentic disident al totalitarismului ceausist aflat in aceeasi loja mi-a istorist ca totul a fost inselatorie. In afara detestabilelor insulte peremiste proferate din usa, viata marelui "democrat" nu a fost amenintata nici o secunda. Asta despre conduita. Cat despre "opera", lectura ei releva un vocabular, poate, democratic dar o gramatica tributara unei conceptii de alta factura. Retorica revolutiei morale, sociale si nationale aminteste tezele acelei miscari din al carei discurs se inspira si lozincile domnului Becali. In acelasi spirit, domnul Traian Ungureanu, in afara cultului personalitatii conducatorului providential, cere inlocuirea partidelor compromise printr-o miscare de mase. Exact acel tip de miscare pe care Hannah Arendt o denunta drept coloana vertebrala a totalitarismului. Domnul Liiceanu propune schimbarea Constitutiei cu ocolirea Parlamentului compromis. In timp ce domnul Tismaneanu - pentru care unicul criteriu al democratismului este anticomunismul, uitand ca exista si totalitarisme necomuniste la fel de rele - crede ca Parlamentul, ales de popor, ar fi tinut de avizele consultative ale Curtii Constitutionale si vorbeste despre "puci parlamentar" fara a tresari la ideea "raportului politic" in pietele publice sau la executiile simbolice in parcuri. Irationalul cult al elitelor si al conducatorului carismatic, antipartidismul si antiparlamentarismul sunt elemente ale ideologiei fasciste. Discursul fascistoid al anumitor intelectuali romani a fost denuntat de un Octavian Paler in chiar ziua mortii sale. Acelasi pericol a fost semnalat de catre Michael Shafir. Domnul Ciprian Siulea, la randul sau, in articolul "Tentatia unui nou absolutism moral", face apel si la reflectiile unui Adam Michnik spre a avertiza asupra riscurilor ca fundamentalismul anticomunist, ipostaziat ilegitim intr-un fel de "Bine absolut", sa revina la esecul moral si pacatele comunismului: "lipsa de spirit critic, de moderatie si luciditate, utopism si convingere absoluta in adevarul propriei pozitii, neglijarea celorlalti si instrumentarea lor cinica pentru atingerea unor teluri presupus prea nobile pentru a fi discutate sau, mai rau, negociate." Cum raspund cei vizati acestor argumente vom vedea in articolul viitor.