Miruna MUNTEANU 

Cu toate ca Pittis nu l-a ascuns niciodata. Dimpotriva, si-a asumat cu curaj aceasta alegere, sfidand prejudecatile - asa cum a facut toata viata. A acceptat chiar sa devina purtatorul de cuvant al Marii Loje Nationale din Romania - interfata intre organizatie si lumea "profana". Vocea sa inconfundabila a fost, pana duminica, vocea oficiala a masoneriei romanesti. Cum se face, deci, ca, luni, toate ziarele s-au grabit sa consemneze condoleantele transmise de Clubul Rapid, dar nimeni nu i-a invitat sa vorbeasca despre disparut si pe cei carora Pittis le zicea "frati"? Raspunsul este simplu. Zilele acestea, presa romaneasca scrie mult despre masonerie, dar nu de bine. Dimpotriva, asistam la o subtila campanie de demonizare, construita din insinuari, mistificari si argumente teologice rasuflate. Sunt scoase de la naftalina anateme bisericesti din anii '30, prilej pentru titluri senzationaliste de tipul "Masoneria, dusman al lui Dumnezeu". Contextul (si miza) acestei campanii: batalia pentru succesiunea Patriarhului Teoctist. O batalie crancena, nu lipsita de lovituri sub centura. O batalie in care a fost invocat si supremul argument conspirationist: unul dintre candidati ar fi sprijinit de masonerie - ceea ce, chipurile, l-ar descalifica din start. Ironic este faptul ca "dezvaluirea" a fost lansata de Cosmin Gusa - cel care, in urma cu trei luni, il ridiculiza (pe buna dreptate) pe Traian Basescu pentru o iesire la rampa absolut similara. In luna mai, presedintele Romaniei sugera ca masoneria rusa s-ar fi aflat in spatele suspendarii sale, prin Alexandr Kondyakov, un amic al liderului PIN. Astazi, Cosmin Gusa denunta "jocurile de influenta la nivelul masoneriei in favoarea lui Traian Basescu". Doi politicieni rivali isi dau in cap folosind acelasi truc. "Oculta" e, invariabil, in tabara inamica. Masoneria continua sa ramana "suspectul de serviciu" al tuturor conspiratiilor. Petarda ieftina, dar cu efect garantat, pentru inflamat multimea. Din partea politicienilor, asemenea de stratageme nu sunt o surpriza. E regretabil, insa, faptul ca si inalti ierarhi ai Bisericii se preteaza la astfel de metode. Ca, orbiti de lupta pentru putere, sunt gata sa adopte un discurs anacronic si primejdios. Trecand deliberat sub tacere un amanunt semnificativ: Patriarhul Miron Cristea, cel sub care masoneria a fost afurisita in 1937, era el insusi mason. Si atunci ca si acum, demonizarea "ocultei" facea parte dintr-un joc politic mult mai amplu. Si trebuie analizata in contextul ei istoric. Vechea si controversata decizie a Sfantului Sinod pare azi complet desueta. Unele pasaje sunt pur si simplu inacceptabile pentru societatea contemporana (cum ar fi cel care cere preotilor sa "invete poporul" sa nu-i voteze pe candidatii neagreati de Biserica, sau cel care recomanda "izolarea" intelectualilor care decid sa ramana in loji). Dezgroparea acestui text dezvaluie o ingrijoratoare lipsa de scrupule. Chiar si fata de reputatia BOR, a carei inconsecventa devine flagranta. In plina campanie de demonizare a masoneriei, nu e de mirare ca jurnalistii au ezitat sa pomeneasca despre activitatea initiatica a lui Florian Pittis, de parca ar fi fost vorba despre un episod rusinos din biografia regretatului artist. Numai ca Pittis nu l-a considerat asa. Ferm si consecvent in alegerile lui, si le-a asumat pana la capat, fara ipocrizie. Ar fi timpul ca Biserica Ortodoxa Romana sa procedeze la fel. Daca, intr-adevar, anatema din 1937 mai este inca in vigoare, purtatorul de cuvant al MLNR nu ar avea dreptul la o inmormantare crestineasca. Odata pentru totdeauna, BOR trebuie sa se pronunte. Fara ambiguitati.