Roxana IORDACHE 

Bineinteles ca presedintele Basescu nu va crede ca m-am plictisit sa tot scriu despre faulturile lui. A si zis ca n-am avea ce scrie, daca n-ar fi el! Presedinte-jucator. Se umfla in pene, se da cocos, se da in spectacol. Face orice ca sa atraga atentia, in asa fel incat lumea sa creada ca el face jocurile. Se crede jucatorul jucatorilor si el nu e decat un presedinte de jucarie. Al serviciului de la capatul lesei. Chiar crede cineva ca puteai sa conduci agentia de la Anvers fara sa fii agent? Ofiter acoperit. Ca si atatia din diplomatie. Celor tentati sa spuna ca SRI nu-i DSS sau ca SIE nu-i DIE le amintesc mitingul fesenist din noiembrie 1990, Piata Aviatorilor, cu Dan Iosif la tribuna scandand: "OL�! FSN nu-i PCR!". Cum ar veni, un ofiter acoperit al Securitatii nu-i ofiter acoperit de/al SRI. Ci mostenit. Si folosit. La jucat jocuri facute de "inteligenta". Pe care o parte a "intelighentziei" le crede netrucate. Cand nu participa la trucaj. Este un imperativ categoric devoalarea imposturii (anti)nationale pe nume Traian Basescu. Et compania de sunet PD. Partid-corp ansamblu prezidential. Cand Basescu va disparea de pe scena publica a Romaniei, vom putea scrie despre lucruri cu adevarat importante. Deocamdata, suntem nevoiti ca implicit sau explicit sa facem jocurile diversiunii prezidentiale. Adica sa-l bagam in seama. Unii sa-l laude. Altii sa-l critice. Unii sa-i valideze impostura drept postura providentiala. Ceilalti, sa demon(s)t(r)eze aceasta impostura. Obiectul imposturii este distrugerea dreptei (a inceput cu PNTCD, continua tentativa distrugerii PNL), pentru substituirea ei cu stanga vopsita, PD, provenita din FSN. Totodata, pentru preluarea temelor majore ale dreptei si compromiterea lor, dupa ce Basescu si PD le-au sabotat temeinic si cu succes in timpul guvernarii CDR. Campania impotriva coruptiei, restituirea proprietatilor furate, condamnarea comunismului ca regim criminal, lustratia, toate acestea s-au lovit de opozitia sistematica a PD, cu varful de lance Traian Basescu. Iar PNTCD s-a autodistrus prin cedare si fratricid, si din cauza faptului ca presedintele Emil Constantinescu nu a pus piciorul in prag. Cum face acum Calin Tariceanu. Miza in joc este nu doar salvarea si reusita unui partid istoric care a facut Romania moderna, PNL. Si nu doar limpezirea dreptei si a stangii autentice. Miza este insasi normalizarea vietii sociale, politice si cotidiene romanesti. Procesul de normalizare a Romaniei euro-atlantice este obstructionat de presedintele Traian Basescu. El a intrat in panica observand ca PNL a inceput sa-l lase fara frisca de pe tort. Si chiar fara tort. Majorarea liberala a pensiilor l-a luat prin surprindere, iar PD s-a pomenit in postura penibila de a vota legea de teama pensionarilor si apoi de a o critica, de teama presedintelui Basescu. El refuza majorarea pensiilor ca sa invrajbeasca. Invoca diversionist votul uninominal impotriva partidelor si a democratiei parlamentare. Vorbeste public despre "hahalerele din partide", insultand la scena deschisa, pentru a se victimiza apoi de pe urma criticilor presei. Daca presa l-ar ignora, Basescu ar cadea de la sine. Ca o frunza uscata. Serviciile secrete s-ar convinge ca societatea romaneasca a atins maturitatea si s-ar conforma. Nu s-ar mai juca de-a Dumnezeu prin intermediul presedintilor pretinsi-jucatori. Dar nu suntem capabili de embargo. Asteptam Legea lustratiei. Pe care Basescu a invocat-o, ca de obicei, la cacealma, dar se teme de ea. Ca de tamaie. De aceea, face totul ca sa fie uitata.