Octavian HOANDRA 

Marturisesc ca, cel putin in ultima vreme, aceasta intrebare a devenit, in multe cercuri, mai mult sau mai putin avizate politic, cel mai frecvent subiect de discutie. Ura pe care dl presedinte Basescu o afiseaza fara a face nici un gest - in iesirile publice - de a o atenua, macar pentru milioanele de cetateni care nu l-au votat, si, cu siguranta nu-l vor vota niciodata, pare sa accentueze destinul politic minor si derizoriu al acestei tari. Presedintele nostru uraste pe mai toata lumea, il uraste pe Nastase, pe Iliescu, pe Geoana si pe Viorel Hrebenciuc, dar si PSD; pe Tariceanu si pe Bogdan Olteanu, dar si PNL. Pe Voiculescu si pe Codrut Seres, dar si pe conservatori. Il uraste pe Verestay, pe Marko, dar si UDMR. Putem adauga, de asemenea, fara nici un dubiu la aceasta categorie pe cei trei sute douazeci si doi de parlamentari. In timpul liber, dl presedinte probabil ca incepe sa-l urasca si pe fiul d-lui Hrebenciuc, care avand stigmatul tatalui "mafiot", a indraznit sa se indragosteasca chiar de fiica singurului om cinstit al Europei de Est si, probabil al Lumii. Cu mentiunea ca, asa cum nimeni nu a reusit (si s-au chinuit, slava Domnului suficient de multi) sa demonstreze ca Viorel Hrebenciuc este mafiot, tot nimeni nu a reusit si nu va reusi sa demonstreze ca dl Basescu a fost, de-a lungul carierei sale politice, un om cinstit. Daca vreun analist, sau vreun "intelectual de lista" ar avea curiozitatea sa adune la un loc pe toti cei pe care d-l presedinte ii uraste, si pe care, cu siguranta i-ar trimite fara prea multa judecata in spatele gratiilor sau pe esafod, numai pentru ca din cauza acestora d-sa nu poate avea puterea absoluta, s-ar dovedi ca acestia inseamna, in fapt impreuna cu toti cei pe care ii reprezinta in Parlament, aproape trei sferturi din populatia Romaniei. Si, fiindca veni vorba despre "intelectualii de semnaturi": d-l Basescu ar putea invata, de exemplu de la -l Liiceanu sa urasca "elegant", asa cum l-a urat pe reputatul profesor Adrian Marino, pe dna Mona Musca, sau pe toti acei care ii tot aduc aminte despre bursele "disidente" si de mare angajament moral din Germania, in timp ce Gheorghe Ursu, imoral, murea batut in puscariile lui Ceausescu, sau despre Editura Humanitas, primita cadou de la prietenii Plesu si Vartic, dimpreuna cu toate acareturile... Poate ca e bine, desi seamana a pledoarie "pro domo" sa mai adaugam la suma grupurilor de oameni pe care d-l presedinte ii uraste si pe o buna parte din jurnalisti. Motive ar fi destule: intai ca nu produc nimic, apoi ca nu pot linge fundul prezidential cu atata nesimtire precum face d-l Traian Ungureanu. Dar, macar cu jurnalistii, dsa are rezolvarea in maneca: daca se enerveaza, nu trebuie decat sa-si dea demisia si sa se retraga din politica si, deodata mii de jurnalisti vor muri de foame, pierzandu-si "obiectul muncii". In ultimele zile, parca din senin, s-a nascut o noua tinta a urii prezidentiale. Pensia. Hotararea guvernului liberal de a mari in sfarsit pensiile atator amarati care traiesc de ani buni la limita supravietuirii atrage ca un magnet ura prezidentiala. Faptul ca aceasta marire nu a fost facuta de d-sa, faptul ca Guvernul liberal, dar si PSD ar putea castiga procente bune din asta, este mai mult decat suficient pentru a declansa binecunoscuta ura prezidentiala. Este de sperat, in interesul d-lui presedinte, ca bietii pensionari - destul de multi, totusi -, sa nu intre, ca "paguba colaterala" in sfera de ura a dlui Traian Basescu. Fiindca atunci nu ar mai ramane decat foarte putini din populatia tarii pe care acesta s-o iubeasca. O parte a cetatenilor Romaniei care formeaza astazi Partidul Democrat...