Ziua Logo
  Nr. 3969 de sambata, 30 iunie 2007 
 Cauta:  
  Detalii »
Dosare ultrasecrete
Batalia pentru Marea Neagra
-- Marea regiune a Marii Negre devine zona de intersectare a diferitelor interese geopolitice
In a doua jumatate a lunii aprilie, la Belgrad s-a desfasurat reuniunea ministrilor de Externe ai Organizatiei Colaborarii Economice a Marii Negre (OCEMN), fondata in 1992 si care reprezinta o regiune cu o populatie de peste 350 milioane de locuitori. Teritoriul ei depaseste suprafata insumata a UE. Din organizatie fac parte Albania, Azerbaidjan, Armenia, Bulgaria, Grecia, Moldova, Romania, Rusia, Serbia, Turcia si Ucraina. Statutul de observator este detinut de SUA, China, Japonia, Franta, Italia, Germania, precum si o serie de alte state. In ultimii 15 ani au fost create bazele institutionale ale OCEMN, a fost infiintata Banca de Comert si Dezvoltare a Marii Negre, au avut loc mai multe intalniri intre conducatorii statelor riverane. La intalnirea de la Belgrad a fost subliniata necesitatea unei colaborari mai active in diferite sfere de activitate care prezinta interes reciproc. Pentru a evalua perspectivele realizarii proiectelor stabilite, este important de clarificat ce inseamna, totusi, aceasta regiune, cunoscuta mai mult ca "Marele bazin al Marii Negre", scrie Nezavisimaia Gazeta.
Coridor strategic
Astazi, regiunea Marelui bazin al Marii Negre a devenit unul dintre centrele politicii europene si mondiale. O parte din pionii mondiali, in primul rand SUA, privesc aceasta regiune drept "coridor strategic", care deschide calea catre raioanele cuprinse de crize puternice, Orientul Mijlociu si care constitutuie, in acelasi timp, un fel de "bariera intre civilizatii". UE, largindu-si pozitiile in Bazinul Marii Negre dupa aderarea Romaniei si Bulgariei, si-a extins politica "noii vecinatati europene" asupra tuturor statelor Caucazului de Sud si a Balcanilor. In sfarsit, Rusia si Turcia sunt interesate de restabilirea pozitiilor lor (stirbite, intr-o oarecare masura, in prezent) si de dezvoltarea colaborarii regionale. Dupa destramarea URSS, linia de coasta a Rusiei s-a dovedit limitata in spatiu "de la Anap la Adler". Iar politica regionala a Turciei a fost supusa presiunilor unor conflicte acute in Orientul Apropiat si Mijlociu, in primul rand in Iran si Irak.
Notiunea de "Mare Bazin al Marii Negre", pentru a desemna regiunea Europei care reuneste state interesate de dezvoltarea colaborarii in sfera economiei si a securitatii, legate de traditii istorice si culturale comune, a aparut relativ recent. La mijlocul anilor '90, Zbigniew Brzezinski, in faimoasa lui lucrare "Marea tabla de sah", a numit aceasta regiune ca "Balcani euroasiatici", dar, alaturi de Caucaz si Balcanii in sine, a inclus si o parte a Asiei de Sud, precum si regiunile Golfului Persic si Orientului Mijlociu, pentru ca pentru toate aceste teritorii a fost caracteristic un vacuum de putere. Golful Persic si Orientul Mijlociu se afla astazi in epicentrul unor conflicte armate - in plina derulare, sau potentiale. Spre deosebire de ele, Bazinul Marii Negre, situat intre Marele Orient Mijlociu si Marea Europa, este relativ stabil, chiar daca se confrunta cu presiunea multor amenintari interne si externe. Aflandu-se in interiorul triunghiului dintre lumea islamica, Rusia si Europa, majoritatea tarilor Bazinului Marii Negre aleg vectorul european al politicii externe, dar nu reusesc sa se debaraseze definitiv si de traditionala esenta "eurasiatica", la care face referire Brzezinski.
Ce va deveni Bazinul Marii Negre: sfera de colaborare regionala, sau arena de confruntare intre forte straine? Prezenta cui va deveni dominanta in urmatoarele decenii? Raspunsuri la aceste intrebari nu au fost inca gasite, iar situatia este greu de prognozat, daca ne amintim de evolutia vertiginoasa a evenimentelor dupa 1990, cand presedintele turc, Turgut Ozal, a lansat initiativa crearii "Zonei de inflorire si colaborare a Marii Negre", cu participarea Turciei, a URSS si a aliatilor ei - Bulgaria si Romania. La acea data, putini erau cei care credeau ca dezintegrarea regimurilor comuniste va face ideea si mai actuala, ca procesele de dobandire a independentei si de suveranizare a tarilor din Bazinul Marii Negre, precum si perspectiva transformarii regiunii caucaziano-caspice intr-o puternica sursa de productie si transport de resurse energetice vor conduce la promovarea ei intr-unul din centrele de interes ale comunitatii internationale.
Batalia pentru influenta, abia la inceput
Situatia geopolitica a Bazinului Marii Negre ramane incerta, ceea ce face ca, privita din afara, aceasta sa para un fel de "fasie a nimanui", a carei trasatura specifica o constituie "instabilitatea iminenta", generata de neconcordanta de interese si de starea tot mai accentuata de confruntare dintre fortele interne si externe. Acest lucru determina o slabire vizibila a activismului regional al Rusiei si, implicit, a influentei ei pe fondul consolidarii pozitiilor SUA si NATO.
Directiile de baza ale politicii americane in regiunea Marii Negre si a Marii Caspice au fost formulate in declaratia Departamentului de Stat, difuzata la summitul OSCE din noiembrie 1999, de la Istanbul. Atunci a fost afirmat obiectivul intaririi pozitiilor SUA si Turciei in regiune, in contrapondere la interesele Rusiei. Administratia Bush a concentrat toate demersurilor intreprinse anterior in cadrul "Marelui program" de stabilire a "unitatii regionale" dupa schema SUA-Turcia-Marele Caucaz, care presupune promovarea intereselor nationale americane pornind de la premisa "prezentei SUA in regiuni de importanta strategica a lumii".
Interesele strategice americane presupun diversificarea surselor energetice din Golful Persic cu cele provenind din tari care nu sunt membre OPEC; stabilirea de legaturi cu tari cu populatie preponderent mulsulmana, in contrapondere la islamismul radical; sustinerea independentei tarilor Caucazului de Sud (si Bazinului Marii Negre) si incurajarea lor pe drumul democratiei. In recomandarile adoptate atunci era subliniata necesitatea intensificarii eforturilor diplomatice si stimularii investitiilor pentru ca fluxurile energetice caspice sa curga pe conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, limitand trecerea petrolului pe teritoriul tarilor-concurente (Rusia si Iran).
In paralel s-a format si strategia de instalare treptata a NATO in regiunea sud-caucaziana, strategie legata de necesitatea mentinerii stabilitatii pe traseul oleoductului Baku-Ceyhan.
In cadrul "Conceptului de securitate strategica" la Marea Neagra se are in vedere promovarea in regiune a programului antiterorist al NATO cu sprijinul Turciei, Romaniei si Bulgariei ca membri ai Aliantei, precum si a Georgiei si Ucrainei.
In ianuarie 2006, Institutul american pentru studii strategice nationale a organizat la Bucuresti prezentarea conceptului sau strategic de securitate: "Strategia euroatlantica pentru Marea Neagra". In ajun fusesera semnate acordurile cu Romania si Bulgaria privind infiintarea de baze militare "in scopul imbunatatirii comunicatiilor cu gruparile armate din Irak". Una dintre ele - in perimetrul aerodromului din apropierea portului Constanta - gazduieste sediul statului major al Gruparii operative est-europene a Pentagonului.
Locurile de stationare - Constanta si Burgas - coincid cu punctele de plecare ale terminalelor petroliere existente sau proiectate ale oleoductelor Burgas-Alexandroupolis si Constanta-Trieste, ceea ce nu pare simpla coincidenta. Potrivit anumitor informatii, SUA sondeaza, de asemenea, posibilitatea extinderii prezentei sale militaro-maritime la Trabzon si Sevastopol.
Una din motivatiile amplasarii bazelor - existenta in regiune a patru conflicte inghetate - in Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud si Nagorno-Karabah, care complica serios situatia din Bazinul Marii Negre. Bazele americane ar trebui, in opinia presedintelui roman, Traian Basescu, sa echilibreze pozitia Rusiei in regiune si sa nu admita scenariul fortei in rezolvarea conflictelor. In acelasi timp, in opinia politologului georgian Ghia Nodia, amplasarea bazelor pe malul vestic al Marii Negre reprezinta una dintre etapele avansului SUA spre Estul Europei, care are o importanta politica, dar si strategico-militara.
Dupa instituirea, in iulie 2003, a functiei de reprezentant special al UE pentru Caucazul de Sud, in regiune au inceput sa se afirme inclusiv pozitiile Uniunii. In iunie 2004, a fost organizata Conferinta donatorilor sub egida Comisiei Europene si a Bancii Mondiale, iar dupa aderarea la UE a Bulgariei si Romaniei, tarile Caucazului de Sud au fost incluse in programul "noii vecinatati europene".
Amenintari
Pentru Caucaz si Balcani, importanta si actuala ramane lupta impotriva amenintarii teroriste si a diferitelor forme ale crimei organizate transfrontaliere - trafic de narcotice, comert cu carne vie si cu arme. O noua amenintare aparuta in ultimul timp este, in opinia directorului Centrului armean de analiza privind globalizarea si colaborarea regionala, Stepan Grigorian, militarizarea puternica a regiunii, inmultirea fara control a armamentului de catre Azerbaidjan si Armenia. Un factor poate la fel de important il constituie intarirea fortelor militar-maritime ale diferilor state in Marea Neagra. In aceste conditii, foarte importanta pentru Rusia este problema stationarii fortelor ei militare - Flota din Marea Neagra.
Flota din Marea Neagra este urmasa Flotei Militare Ruse, creata (dupa alipirea la Imperiul rus a Crimeii) din navele flotilelor din Marea Azov si de pe Nipru si care avea baza permanenta la Sevastopol. In baza acordului dintre Rusia si Ucraina de partajare a Flotei, din 28 mai 1997, in portul Sevastopol a ramas gruparea navelor militare ruse si a aviatiei, cu efective comparabile fortelor militaro-maritime ale Turciei. Dar nici pana acum nu a fost definitiv rezolvata problema daca Flota din Marea Neagra va mai ramane la Sevastopol si dupa 2017, cand expira temenul acordului de stationare. Partea rusa si-a anuntat intentia de a ramane la Sevastopol si pe mai departe, dar Rusia si Ucraina nu au reusit sa convina conditiile de stationare a Flotei. Una din variante ar putea fi realizarea unei intelegeri referitoare la o zona extrateritoriala actualei baze.
De-a lungul anilor, garant al stabilitatii in Marea Neagra a fost Tratatul Monroe privind statutul stramtorilor din Marea Neagra, al caror pastrator este Turcia. Ankara este ingrijorata ca insistenta SUA ar putea duce la reactivarea discutiilor privind revizuirea articolului din acord care limiteaza termenele prezentei navelor straine in apele Marii Negre. Nu este exclus insa ca daca SUA nu vor reusi sa se consolideze in Bazinul Marii Negre sub propriul stindard, aceasta s-ar putea produce sub stindardul NATO, din care fac parte, alaturi de Turcia, Romania si Bulgaria. De distrugerea acestui echilibru de forte nu este interesata nici Rusia, nici Turcia, care manifesta o tot mai multa independenta in chestiuni de politica externa. In acest sens, merita amintit refuzul Parlamentului turc, in martie 2003, de a permite fortelor americane armate sa intre in Irak de pe teritoriul turcesc.
In calitatea ei de sustinator si initiator al colaborarii tarilor din Bazinul Marii Negre, Turcia incearca sa foloseasca factorul interdependentei lor si al istoriei comune pentru intarirea increderii si formarii de relatii de buna vecinatate. Neschimbata este orientarea politicii Turciei la Marea Neagra pentru sprijinul potentialului BlackSeaFor. Impreuna cu Rusia, Grecia si o serie de tari din Bazinul Marii Negre, Turcia depune eforturi sustinute inclusiv pentru extinderea colaborarii economice regionale.
Marele drum
La intalnirea ministrilor de Externe din OCEMN, din aprilie 2007, a fost semnat Memorandumul privind constructia unei sosele cu tarile din Bazinul Marii Negre. La realizarea acestui amplu proiet cu o lungime de 7250 km se va putea trece doar dupa ce un grup special de expertiza va evalua calitatea drumurilor deja existente. Dupa toate probabilitatile, cea mai mare parte a magistralei va trebui reconstruita, doar anumite portiuni fiind in stare buna de functionare. Constructia soselei nu este ultimul proiect elaborat in cadrul OCEMN.
Rolul Rusiei
"In pofida dificultatilor existente, OCEMN devine o organizatie regionala structurata si eficienta, capabila sa asigure la nivel guvernamental o colaborare multilaterala" - declara, la Belgrad, seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, notand interesul sporit al Moscovei pentru treburile Marii Negre. Ceeea ce inevitabil pune Rusia in fata necesitatii de a rezolva nu doar chestiuni economice, dar si politice, printre care rezolvarea conflictelor inghetate din Azerbaidjan si Georgia. Conducatorii acestor tari manifesta o tot mai accentuata nemltumire fata de politica Rusiei, inclinata sa pastreze un status quo, pozitie privita ca sustinere a separatismului teritoriilor autoproclamate.
Agentia "Rusia la zi" 
 Afisari: 2121  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 2 Afiseaza toate comentariile  
Farmecul discret al manipularii ...   de Arogantu'
Serbia are iesire la Marea Neagra prin portul Belgrad , deci unde este Austria, Slovacia, Ungaria ?   de ionion
A r h i v a
  Israelul intre "Fatahland" si "Hamastan"    10 comentarii
 Top afisari / comentarii 
 "Tribunalul Poporului" si Procesul ziaristilor "nationalisti" (2150 afisari)
 Batalia pentru Marea Neagra (2121 afisari)
 Rusia vrea sa puna mana pe Polul Nord (2040 afisari)
 Japca "Sapca" (1684 afisari)
 Cod Rutier indulcit (1588 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2007 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01829 sec.