Bedros HORASANGIAN 

Degeaba incriminam clasa politica in intregul ei, tot dintre "ai nostri" sunt cei alesi/numiti ca sa conduca treburile cetatii. Poporul, atat de des invocat la tot pasul si in numele caruia se debiteaza vorbe mari sau ineptii de tot felul, poporul care te urca sau coboara, care te idolatrizeaza sau ajunge sa te urasca de moarte dupa ce te-a iubit neconditionat. El este cel care decide, prin vot democratic sau gest violent revolutionar/reactionar, depinde cum privim in stanga si dreapta istoriei. The People, Das Volk. Mai au relevanta in Romania de azi, doctrinele ideologice si programele politice a ceea ce se numeste "stanga" si "dreapta" prin alte locuri? Dincolo de autopozitionarile de conjunctura, in functie de interesele europene, dincoace de discursurile traditionale ale raportarilor de natura istorica. Cum sa recladim o reala democratie, cu partide de stanga, centru sau dreapta, dupa zeci de ani de comunism scelerat, cu teroarea de zi cu zi si milioanele de morti din "Goulag" si "LaoBai", chiar daca nostalgia trecutului, a propriilor vieti risipite in timp, face posibila introducerea unei note de "duiosie", acolo unde cifrele si statisticile strict istorice sunt coplesitoare. Condamnarea oficiala a national-socialismului german si a fascismelor europene , la vremea respectiva, a limpezit cumva parcursul democratic al lumii postbelice. Condamnabila amanare "sine die" a comunismului in diferite state unde acesta a facut ravagii a facut posibil un joc confuz si periculos al ezitarilor si incertitudinilor. Raportul Comisiei Tismaneanu nu a produs efecte si putin probabil ca va avea, in absenta instrumentelor juridice de a repune in drepturi victimele comunismului si a-i condamna, chiar si penal, pe tortionarii si decidentii unor grave acte, crime impotriva umanitatii. Asa cum se aude. Colcaiala de astazi din viata politica, unde nu se mai stie bine cine e de stinga si cine de dreapta, cine pentru ce militeaza si lupta, dincolo de incredibile orgolii si vanitati personale, produce grave confuzii. Cine ce sa mai creada in aceasta inmocirlire, unde vechi securisti si activisti de partid (sau progeniturile lor, proliferarea cumetriei si nepotismului continuand o veche obisnuinta autohtona) devin activi si vocali prin incuscrirea cu reale personalitati ale societatii civile, cand profitori de marca ai comunismului se dedau la un falacios spectacol al anticomunismului de opereta. Si Poporul, the People, Das Volk, acel popor care a produs si produce destule batai de cap autoritatilor, ca era in 1821 sau 1907, in 1989 sau in 2007, ce ar mai avea de zis, de facut? Asteapta. Traieste. Asa cum poate, fiecare pentru el, sa aiba o oportunitate, sa traiasca bine. Cine nu vrea sa traiasca mai bine? Cum? Greu de dat solutii, fiecare cum se descurca, ca e de stanga sau dreapta, aproape ca nu mai conteaza. Care stanga, care dreapta? Cum sa te mai descurci cand nu mai ai incredere in nimeni si te lasi furat de o vorba de duh sau mai stiu ce firimituri aruncate de la masa bogatilor. Chiar ii pasa cuiva de "popor" cand se vantura atatea cuvinte mari, proiecte, programe, generoase si pompoase formule retorice de aburit prostimea? Lunile ce vor urma acestei veri vor fi decisive pentru viitorul imediat al Romaniei. Ce curs vor lua evenimentele si ne vor trage si pe noi dupa ele. Poporul va alege drumul si reprezentantii lui pentru anii ce vin. Nu ne facem iluzii prea mari.