Razvan SAVALIUC 

Legile dupa care functioneaza magistratii au fost de nenumarate ori modificate. Aliniate la modelul european. Numai legea avocaturii a ramas o struto-camila. Care nu confera personalitate juridica nici unui barou si de aceea a generat barouri paralele. Si care este plina de lipsuri, dovada a faptului ca este creatia unui grup de avocati-parlamentari, care si-au urmarit propriile interese si nu pe cele ale societatii. Daca pentru judecatori si procurori s-au impus obligatii legale de a-si declara rudele din sistem, veniturile, proprietatile ori apartenenta lor sau a familiilor lor la servicii secrete si societati comerciale, avocatii sunt scapati de sub orice control public. Ei nu au obligatia sa-si declare rudele din instante si parchete si nici conflictele de interese. Ceea ce este interzis unui magistrat apare permis unui avocat. Pe aparatorii legii ii vezi defiland la liber prin birourile magistratilor cu care, in multe situatii, afli ca au fost colegi de facultate. Sau ca sunt buni prieteni in viata civila. Magistratii nu au voie sa poarte discutii particulare cu partile din dosare, insa nu-i impiedica nimeni sa mearga la mese cu avocatii partilor. Sau sa se viziteze la domicilii cu acestia. Poate ca n-ar fi nimic rau in asta daca in firea romanilor nu ar sta sa profite de "lantul slabiciunilor" si sa-si faca lucrurile cat mai usoare pe viitor. Sub pavaza secretului relatiei client-avocat, aparatorii legii au ajuns in unele cazuri o curea de transmisie intre parti si magistrati, care inclina balanta Justitiei in directia dorita. Nu va imaginati cate dosare se aranjeaza in modul acesta. Un fost judecator de la Inalta Curte imi recunostea deschis "judecata in familie" a unor dosare, ca rezultat al cumetriilor dintre magistrati si avocati. De cand magistratii au fost obligati sa-si declare rudele din sistem, inclusiv pe cele din avocatura, si metodele de lucru ale unor avocati s-au perfectionat. Nu mai apar la bara avocatii-rude, ci colegii lor de cabinet. Pentru a mima corectitudinea. Unii apeleaza la "metoda substituirii", desemnand un alt coleg in locul lor. Totul pentru ca partea adversa sa nu miroasa aranjamentul deja facut. Ati observat, de pilda, ca nu exista obligatia legala pentru avocati in a-si declara componenta cabinetelor? Ce fel de reforma a Justitiei este aceasta in care este permisa "pledarea" in dosare a avocatilor-colegi de birou cu rudele magistratilor? Pe de alta parte, majoritatea barourilor nici macar nu-si publica pe Internet tabloul avocatilor, pentru ca lumea sa poata afla cati procurori si judecatori stau cu cererile de intrare in avocatura aprobate, ori prin ce societati de avocati lucreaza neamurile acestora. Asa se face ca in cazurile disperate, infractorii cauta nu mai avocati priceputi, pentru ca stiu ca faptele lor sunt dovedite, ci avocati "cu intrare", care pot sa-i faca scapati. In ultimii ani au fost ceva cazuri de avocati prinsi ca, pe langa onorariile solicitate, mai cereau si unul suplimentar pentru magistrat. In orice stat civilizat, barourile de avocati sunt cele care impun corectitudinea magistratilor si iau pozitii dure cand unii procurori sau judecatori dau solutii contra naturii. Numai la noi nu se vad asemenea accese de legalitate. Pentru ca nu exista interes. Avocatii de rand ies din sala resemnati cand pierd procesele cu dreptatea in brate. In timp ce sefii barourilor se fac ca nu vad aceste anomalii, preferand jungla in care cei "descurcareti" obtin facil onorarii fabuloase.