Octavian HOANDRA 

Primul dintre pelerinii care au batut la poarta presedintelui suspendat, la sediul acestuia de campanie, spune presa, a fost filosoful Gabriel Liiceanu. De altfel, nu e o noutate in faptul ca una din cele mai "grele" figuri intelectuale a Romaniei post-decembriste s-a autodeclarat ca unul din cei mai mari admiratori ai d-lui Traian Basescu. Si cum acest lucru se inscrie, in lumea in care traim, ca un fapt normal, un "exercitiu de admiratie", cum ar fi spus Eugen Ionescu, fata de o personalitate "fauritoare de istorie", cum este presedintele suspendat, nu ar fi atras, cred, atentia oamenilor bucurosi ca macar pentru un timp nu vor mai fi martorii imenselor scandaluri politice generate de acesta. Dar, in timp ce d-l Liiceanu abia termina sedinta foto electorala impreuna cu presedintele, in "Romania Libera" se putea citi un interviu al d-nei Doina Cornea, aceasta adevarata constiinta a poporului roman, pe aceeasi tema, a problematicii politice pe care a creat-o d-l Basescu. Distinsa Doamna, spre deosebire de filosof, are cu totul alta parere: nu e de acord cu populismul pe care d-sa il practica. "D-l Basescu ar fi putut fi un presedinte bun (...), daca ar fi trecut peste scaderile dansului de ambitie, peste setea de putere". "Nu avem nevoie de un singur conducator in democratie, eu sunt indreptatita sa spun astfel, m-am saturat de un singur conducator. Un singur conducator poate duce tara la prapastie. Cum a facut Ceausescu. Ceausescu nu a inteles pentru ca era un om simplu, dar d-l Basescu trebuie sa inteleaga si sa nu ne striveasca constiintele". Grele cuvinte! Atat pentru cei care il iubesc pe D-l Basescu, cat si pentru cei ce-l iubesc pe d-l Liiceanu... Personal il stimez pe scriitorul si filosoful Liiceanu, insa in cuvintele Doinei Cornea cred! Si asta inca de pe vremea in care o auzeam printre bruiaje la "Europa Libera" si stiam ca este arestata la domiciliu si supusa interogatoriilor Securitatii. De pe vremea in care altii traiau linistiti si isi scriau cartile, sau erau la burse de studii in Vest, prea ocupati pentru a face disidenta, iar Doina Cornea salva, intre doua interogatorii, ce mai era de salvat din onoarea unui popor amutit de frica si lasitate. In cuvantul inainte semnat de d-l Liiceanu la cartea Doinei Cornea, "Puterea fragilitatii", filosoful spune: "Si azi, Doina Cornea continua sa spuna, in extrem de rarele momente cand i se cere parerea, ce crede despre lumea in care traim. Este libertatea ei, dintotdeauna". Tocmai de aceea, cred mai mult in ce spune Doina Cornea, decat in ce spun d-l Liiceanu, Cartianu, Baconski, Alina Mungiu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, dupa cum ii pretuiesc mai mult pe d-nii Paleologu, Amedeo Lazarescu, Balaceanu-Stolnici, si toti ceilalti, cazuri triste si dureroase, pe care in urma unui act parca programatic, sunt pusi, in mod rusinos, la index. Fiindca nu mi se pare o intamplare ca tocmai "seniorii" liberali, si, in general toate mintile luminate, care nu sustin ceea ce ne-am obisnuit ca sustine o mai vocala parte a societatii civile inregimentate politic, ajung, tocmai acum, pe masa de disectie publica... Cred in acesti oameni care au preferat puscariile comuniste in locul burselor, in acesti "batrani" care n-au scris niciodata vreun rand "paunescian" privind cu un ochi la pagina scrisa si cu celalalt postul de ambasador. Sunt multi care cred in adevarul Doinei Cornea. Dar si in cel al "compromisilor" enumerati mai sus. Pentru ca acestia au facut, pe verificate, ceva pentru aceasta tara. Au fost chiar istoria suferintei ei. Si nu ma indoiesc ca au iubit-o, cu siguranta, la fel de mult ca d-l Liiceanu.