Sorin ROSCA STANESCU 

Dupa ce am prezentat cateva argumente care exclud ipoteza lui Emil Hurezeanu, conform careia Basescu ar putea demisiona si apoi castiga anticipatele prezidentiale, sunt nevoit sa procedez intr-un mod asemanator si in cazul altei ipoteze, la fel de spectaculoasa. Ea a fost lansata de Ion Cristoiu, in Jurnalul National si la Antena 3. Conform cunoscutului analist, Basescu a intrat intr-un alt scenariu, cel al alegerilor anticipate parlamentare. Intreaga sa strategie se concentreaza in acest sens. Nu este deloc exclus ca seful statului sa doreasca acest lucru. Dar la fel cum nu cred in sansa unei demisii urmata de victorie in prezidentiale, la fel nu cred in posibilitatea lui Basescu de a determina declansarea acum a unor alegeri anticipate. In mod categoric, Traian Basescu, oricat de afectat ar fi de coalizarea fortelor politice si parlamentare impotriva sa - carora li se adauga segmente din ce in ce mai consistente ale societatii civile, presei si intelectualitatii - nu lasa impresia ca ar fi atat de dezarmat incat sa dezerteze. Sa depuna armele si sa-si dea o spectaculoasa demisie. In consecinta, e clar ca lupta. Cautand solutii pentru a evita suspendarea sa si declansarea referendumului in vederea demiterii. Or, cea mai buna solutie, pentru moment, este declansarea unei crize de asemenea proportii, incat procedurile legate de statutul sau prezidential sa nu poata fi puse in aplicare. Daca ne uitam in Constitutie, vom descoperi ca in afara unui urias cataclism natural ori a unei stari de razboi, singura formula care sta in picioare este cea avansata de Ion Cristoiu. Si, de altfel, sustinuta cu tenacitate de seful statului, secondat, ca de obicei, de PD si de ziarele obediente. Este vorba de crearea unei asemenea crize politice, incat sa devina obligatorie initierea alegerilor parlamentare anticipate. Cum nu putem avea in acelasi timp si parlamentare si prezidentiale anticipate, prioritara va deveni alegerea unui nou Parlament. Iata balonul de oxigen dupa care alearga Basescu. Pana aici, am fost de acord cu Ion Cristoiu. Nu cred, insa, ca partidele politice se vor lasa atat de usor fraierite. Tot conform Constitutiei, anticipate parlamentare nu pot avea loc, decat cu conditia ca, intr-o forma sau alta, forumul legislativ sa admita acest lucru. Sta in puterea Camerelor reunite ca, oricand, sa gaseasca solutii alternative. Evitand anticipatele pe care, indiferent de declaratii, cele mai multe partide nu le doresc. PSD, formatiunea parlamentara numarul unu, nu are nici un interes ca acum sa aiba loc anticipate, cand, in mod evident, punctajul electoral obtinut ar fi mult mai mic decat cel care va fi atins la sfarsitul ciclului de patru ani. PRM, al doilea partid din opozitie, este, din acelasi motiv, si el interesat ca, prin erodarea puterii, sa atinga o cota mai inalta la alegerile din 2008. UDMR refuza in mod natural anticipatele, cu atat mai mult cu cat acum, in absenta statutului minoritatilor, formatiunea politico-etnica ar fi prinsa pe picior gresit. PNL evita anticipatele pentru a ramane la putere, in speranta ca-si va reface capitalul electoral, deteriorat in furculita platformista-pedista. Si sub ciocanul Cotrocenilor. Partidul Conservator are si el nevoie de timp pentru a atinge cota de cinci la suta. Si PLD este in aceeasi situatie. Iar PNG, cu Becali in frunte, spera la mai mult. Doar PD pare dispus sa se sacrifice intr-un scenariu, din care numai Basescu ar avea de castigat, prin nedemitere. In consecinta, la fel cum nu creditez scenariul unei demisii prezidentiale urmata de victoria lui Basescu in alegeri, nu cred nici in capacitatea acestuia de a declansa o asemenea criza politica, incat sa faca anticipatele parlamentare de neevitat. Chiar daca la fel ca si Hurezeanu si Cristoiu, nici eu nu-l subestimez.