Asadar, Mircea Sandu si-a inceput treaba la UEFA, lucru consemnat de unii cu nedisimulata satisfactie, considerandu-se ca prezenta individului acolo ar constitui un motiv de mandrie nationala. Ce prostie! Lucrul nu mira prea mult, intrucat pana acum cateva luni destui se declarau excitati in patriotismul lor boland de faptul ca fostul selectioner al Angliei, perversul de Sven Goran Ericsson, o cotarcea pe o romancuta de-a noastra, care intamplator era o nepoata de-a cuviosului parinte Galeriu. Cam asa si cu Mircea Sandu, a carui ascensiune e privita ca un triumf national. Zau daca nu stii ce sa te apuce mai intai: rasul sau sila? Impresia acestora e ca astfel vom avea arbitraje binevoitoare, nepartinitoare, "macar in meciurile cu echipele tari ale Europei", asa cum insusi Nasu' grait-a. Bre, omul lui Dumnezeu, pai astea au si ele reprezentanti in Comitetul Executiv al UEFA, mai breji, mai onesti si mai influenti decat matale, iar daca te bazezi pe ajutorul arbitrilor in meciurile cu adversari mai modesti, iti pui in cap pe toti neispravitii care te-au votat, pe cei din Estul Europei, si carora le-ai promis ca ii vei sprijini. Dincolo de acestea, numai referirea la arbitraje demonstreaza ce mentalitate de gainar are Sandu, el dovedind ca s-a cramponat atat de mult pentru postul in forul de la Nyon doar pentru a pune la cale alte potlogarii si pentru a promova in comisii sau printre observatori pe cei mai bicisnici si slugarnici dintre acolitii sai, cum ar fi cazul lui Lupescu, acesta fiind delegat la meciul Werder - Ajax, desi este total lipsit de experienta pentru o astfel de misiune chiar la nivelul campionatului nostru. Asta ca sa inteleaga toata lumea ca nu-ti trebuie prea multa minte pentru a ajunge la UEFA, ci doar protectie, lucru valabil in ambele cazuri. Mai nasol e ca Sandu ar vrea sa promoveze si niste arbitri romani in elita europeana, ceea ce garantam ca ar fi o catastrofa nationala. Va dati seama ca ar face din acestia slugile sale personale pe care le-ar folosi in folosul clientilor sai care l-au ajutat sa parvina, ori in schimbul unor imense sume de bani. Si ca sa nu creada cineva ca exageram, e necesar sa amintim ca dupa finala CM din '90, castigata de Germania, Argentina, perdanta din ultimul act, in urma unui penalty, era sa rupa relatiile diplomatice cu Mexic, tara de bastina a arbitrului.

Constantin DINU