Miruna MUNTEANU 

Cum a fost posibil ca premierul Tariceanu sa afle din ziare ca doi romani sunt retinuti de trei luni in Irak? De ce ministrul de Externe l-a informat pe presedinte, dar l-a ocolit pe seful Executivului? Explicatia oferita de Ungureanu este nu doar revoltatoare, ci si incoerenta. El pretinde ca nu avea de ce sa oboseasca Guvernul cu un caz complet "banal" - o "rutina" pentru MAE. Atunci, de ce a simtit, totusi, nevoia sa anunte Presedintia? Adica, Basescu poate fi plictisit cu toate "nimicurile", dar Tariceanu nu? A fost Cotroceniul informat si in legatura cu celelalte 7291 de "cazuri similare" in care cetateni romani sunt arestati preventiv sau ispasesc pedepse cu inchisoarea pe diferite meridiane ale globului? Nu prea cred. Dupa cum nu cred nici ca ministrul de Externe nu pricepea diferenta dintre situatia unui sut prins la furat pe strazile Romei si cea a nefericitilor muncitori captivi in cea mai fierbinte zona de conflict de pe glob. Un taram al haosului si faradelegii, unde viata unui om valoreaza foarte putin. Numai si pentru aceasta explicatie penibila, Ungureanu merita demis. Ca sa-si salveze pielea, s-a grabit sa-i prezinte pe doi cetateni romani aflati la anaghie drept "infractori marunti", care isi merita soarta. In loc sa-i apere, Ministerul de Externe parea ca se spala pe maini... Sa faca americanii ce-or crede ei de cuviinta. Ca nu-i cu suparare. Mai grava este, insa, conspiratia tacerii indreptata impotriva prim-ministrului. Fiindca, ce sa vezi ciudatenie, si SIE uitase sa-i pomeneasca lui Tariceanu despre muncitorii romani arestati in Irak, desi pe Basescu il informase prompt. Coincidenta la fel de plauzibila ca "amneziile" Elenei Udrea. Este clar ca avem de-a face cu o actiune deliberata. S-au pus de acord, pe sest, Ungureanu si Saftoiu? Au complotat singuri, de capul lor? Sau, mai degraba, au ascultat "sugestiile" Cotroceniului? Ungureanu nu a tacut pentru ca a considerat cazul lipsit de importanta, ci tocmai pentru ca i-a priceput potentialul incendiar. Subiectul ar fi dat apa la moara celor care sustin retragerea trupelor romanesti din Irak. Initiativa avansata, vara trecuta, de PNL. Ministrul liberal de Externe i s-a opus, insa, aliindu-se presedintelui. Imbratisand teoria "angajamentului nelimitat". Romania este in acest moment singura tara prezenta in teatrul de razboi care nu dezbate, nici macar teoretic, un calendar al retragerii. Surprins de scandal, Ungureanu a dat inapoi atunci cand a inteles ca presedintele - ale carui interese le servise discret - ii rezervase un rol de kamikaze. Basescu ar fi dorit o confruntare directa intre premier si ministrul de Externe, in care cei doi sa se acuze reciproc de minciuna. O tiganie de genul "Ba te-am informat", "Ba nu m-ai informat"! Ar fi urmat, firesc, excluderea lui Ungureanu din PNL si fortarea acestuia in gasca lui Stolojan. O manevra extrem de riscanta pentru viitorul politic al ministrului de Externe. Acesta a preferat o solutie mai sigura. Demisionand fara sa-si recunoasca vreo culpa, Ungureanu pozeaza in victima a lui Tariceanu si ofera munitie criticilor premierului. Sigur, mai putin exploziva decat si-ar fi dorit acestia. Pe de alta parte, liberalii - care au inteles si ei care era scenariul pregatit de Cotroceni - ii sunt acum recunoscatori ministrului de Externe ca nu a mers pana la capat cu tradarea. I-au pregatit deja un premiu de consolare: fie ambasada de la Washington, fie un post de europarlamentar. Ramane de vazut in ce masura ii va "ierta" Basescu ezitarea.