Desi pana acum s-a crezut ca este vorba despre cea mai romantica aventura din istoria artei spaniole, legatura intre geniul Francisco de Goya si frumoasa si capricioasa Ducesa de Alba, cea mai renumita doamna a nobilimii spaniole, este descrisa acum ca fiind doar o "legenda urbana". Potrivit unei carti scrise de Manuela Mena, specialist in Goya a Muzeului Prado, din Madrid, relatia celor doi nu ar fi depasit niciodata o anumita granita. "Era vorba despre o diferenta sociala pe care el a incercat s-o depaseasca, insa ca artist, nu ca amant", a declarat aceasta. Francisco de Goya a pictat-o pe ducesa de cateva ori, si se spune ca aceasta i-ar fi servit ca model pentru tablourile sale "Maja" (care reprezinta o femeie dezbracata si una imbracata). Cele doua picturi sunt considerate ca facand parte dintre cele mai erotice portrete ale artei moderne. Desi Maja nuda este primul exemplar in care este reprezentat parul pubian in pictura, multi considera ca versiunea "imbracata" este mai erotica. Chipul femeii din tablou nu coincide cu cel al ducesei, insa curbele trupului sunt identice in ambele versiuni. In acelasi tablou, spre deosebire de Venus la oglinda a lui Velazquez, Goya prezinta goliciunea in mod fatis, aproape provocator. Senzualitatea clara si direct simtita nu poate lasa privitorul indiferent. Identitatea persoanei pictate a fost inconjurata de o aura de legende. Multi sustin teoria conform careia este vorba despre Ducesa de Alba, si ca artistul a modificat evident fizionomia, frumosul cap al femeii dand impresia ca a fost lipit de trup, ca si cum Goya ar fi pictat trupul iubitei in asa fel incat sa nu poata fi recunoscut de alti ochi. Goya a pictat alte doua portrete formale ale ducesei, unul in care aceasta e imbracata in alb, iar celalalt in negru. Cele doua tablouri au fost expuse impreuna, pentru prima data, in 2004, in cadrul unei expozitii la Prado. Intr-unul dintre tablouri, ducesa poarta doua inele pe care scrie Alba si Goya, si arata spre semnatura pictorului de la picioarele sale. In timp ce facea cercetari pentru cartea sa, Mena a descoperit o scrisoare pe care ducesa o scrisese varului ei, Carlos Pignatelli, si in care aceasta isi exprima durerea produsa de moartea ducelui, sotul ei. Mena sustine ca ducesa nu s-a apropiat in aceasta perioada de Goya, ci l-a tratat ca pe oricare alt curtean, fie el doctor, bibliotecar sau majordom. Toate aceste dezvaluiri, adunate in volumul "Ducesa de Alba, muza lui Goya: mit si istorie", conduc spre ideea ca portretele artistului "au scos ce e mai bun din subiectul sau: o femeie atractiva, spectaculoasa, plina de putere", dar ca "artistul nu era indragostit de ducesa". Adevarata sau nu, iubirea celor doi a inspirat romane, filme si studii academice, iar cercetarile lui Mena este foarte putin probabil sa aiba puterea de a stinge speculatiile. Artistul si ducesa s-au intalnit pe cand ducesa era adolescenta, si au ajuns sa se cunoasca foarte bine. Goya i-a facut multe vizite acesteia la palat, pentru a o picta. In 1739, sotul ei, ducele, a murit la doar 39 de ani. Ducesa de Alba, pe atunci o fermecatoare femeie de 34 de ani, si care se afla pe culmile popularitatii, a decis sa se retraga la una dintre mosiile familiei, din Sanlucar de Barrameda, din apropiere de Cadiz, unde l-a invitat si pe Goya. Artistul a stat la mosie din iulie 1797 pana in martie 1798, perioada in care a creat si cele mai intime portrete ale patroanei sale: fie pe cand isi facea siesta jucandu-se cu fiica sa adoptiva, fie necajindu-si menajera. Doi ani mai tarziu, apareau cele doua "Maja". Desi specialistul muzeului aduce o serie de dovezi care sustin neimplicarea celor doi intr-o poveste de dragoste, vor fi probabil foarte putini care vor accepta ca mitul Goya - ducesa de Alba nu este real. Francisco Jose de Goya y Lucientes s-a nascut la data de 30 martie 1746, la Aragon si a murit la 16 aprilie 1828, in Franta. El este considerat a fi un pictor de referinta in istoria artei, iar criticii spun ca acesta ar fi ramas probabil doar un artist al curtii regale spaniole, la fel ca si alti colegi de breasla ai acelei perioade, daca nu s-ar fi imbolnavit. O afectiune misterioasa i-a rapit la un moment dat auzul, ceea ce l-a eliberat de conventiile picturii oficiale si care i-a permis o serie de incursiuni extraordinare in strafundurile misterioase si zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui este sarcastic, demascator si nu iarta pe nimeni. In mod cert boala a influentat starea psihica a pictorului. In operele sale, el capata forta interioara extraordinara si devine foarte expresiv. In opinia unor specialisti, abia atunci s-a nascut adevaratul geniu al lui Goya. Spre sfarsitul vietii, Goya devine din ce in ce mai incisiv. Dupa ce ii moare sotia, in 1819, isi cumpara o casa langa Madrid, pe care, ironic o denumeste "Quinta del Sordo" ("Casa Surdului"). Acolo, izolat de lume, traind doar cu amanta sa Leocadia Weiss, creeaza opere din ce in ce mai dramatice si mai deprimante, care la un moment dat capata chiar accente macabre, cum ar fi opera "Saturn devorandu-si copiii". Peste cinci ani, Goya se muta la Bordeaux, unde de altfel isi va gasi si sfarsitul. Numele pictorului Francisco de Goya a fost inconjurat de numeroase legende care-l creioneaza ca un personaj foarte pitoresc si aventuros, care ura ipocrizia si care iubea in schimb cu patima natura, si viata in general. A fost acuzat de infidelitate, de cinism, de faptul ca era capricios, dar certaret, insa se pare ca era de fapt un adevarat taran aragonez, un "baturro" aspru, energic, incapatanat, "cu un caracter de diavol si o inima de inger", cum l-a definit plin de admiratie servitorul sau, un batran gradinar care l-a slujit pana la moarte.

Monica BICA