Staruinta inspirata si straduinta de cunoscator a Ruxandrei Garofeanu au optat de data asta in Galeria "Dialog", pentru lumea fantasticului. De mult n-am mai vazut o expozitie de o asemenea framantata si luxurianta rostire a imaginii. Populata in culori tari si uneori evanescente, ca intr-un vis fara sfarsit cu fapturi halucinante (in culori tari sau evanescente), unele rebarbative, gnomizate, altele dual-uman-incremenite in gesturi teatrale sau dimpotriva retinute, pictura lui Constantin Butoi (absolvent al Institutului de Arte Plastice "Ion Andreescu" din Cluj, 1979), aduce in opinia mea, ca noutate (nu absoluta, ci imediata), compozitia cu mai multe subiecte, in care rolurile sunt impartite precis cu gravitate si atenta observatie. Constantin Butoi inventeaza pasari, animale, duhuri, fundaluri preistorice si altele de un straniu modernism, oprindu-se din cand in cand sa-si traga sufletul in aceasta cursa contra-cronometru si adaugand parca atunci cand visul s-a terminat inca un ultim amanunt. Frumusetea brutala a unor lucrari, apartine spiritului, in aceeasi masura in care omenescul firesc, aproape fiziologic, se transforma intr-o memorie de care nu te poti lipsi. A parcurge imagine cu imagine aceste picturi, inseamna fara indoiala, a (re)descoperi in tine mitologii crude, placeri paradisiace, bucurii primare si posibilitatile de a-ti exprima Visul. O asemenea pictura se fixeaza aparent in propriile simboluri, gestand si "varsand" la nesfarsit din matricea ei, deseori cu pulsiuni terifiante, calvarul obsesiei. La Constantin Butoi se intampla mult mai mult: o racordare perfecta cu ceea ce istoriseste. Unitarul se transforma la el intr-o miraculoasa cunoastere a subconstientului, a sinelui care nu vrea sa se indeparteze de la motivatia pura. Fantasticul atrage dupa sine, ca o necesitate, elemente de expresionism cu vibrari dramatice . Din cand in cand o imblanzire aduce in prim plan cate o creanga inflorita, o apa in care se oglindesc fragmente ceresti, un prunc intr-o scalda, gest crestinesc, un nud voluptuos, luminat de propria carnalitate si tolanit in natura proaspata, armonii care devin in imaginea urmatoare o lupta pe viata si pe moarte, cu ce are omul mai de nepatruns: Visul. Intinderea culorii pe panza si construirea unor forme, amintesc de pictura murala, pe care artistul o cunoaste bine. Ar fi de spus ca pictura lui Constantin Butoi poate trimite cu gandul la cativa mari pictori din istoria artei; asta numai ca un exercitiu vizual al nostru, ca o garantie orgolioasa a acumularilor noastre. Ar mai fi si altele de spus despre acest pictor singular, retras la Pitesti, oras care, de altfel, are un bun renume in privinta artelor vizuale din ultimele decenii, dar ma rezum acum, in incheiere, sa remarc o destelenire a activitatii expozitionale bucurestene. La ea contribuie cu truda culturala profitabila si Galeria "Dialog". O mentiune speciala pentru cataloagele realizate, luna de luna, de catre graficienii de la "atelieruldegrafica" (www.atelieruldegrafica.ro) - Carla Duschka si Ciprian Isac.

n Iolanda Malamen