Gabriel G. StAnescu 

Probabil ca reusita nu ar fi fost garantata daca multi romani nu ar fi avut, in gena, mahalagismul grobian semnalat de Caragiale. Si de aici succesul unor starlete, cap golas de Transilvania sau din ce Moldova or fi venit decolteurile lor, pana la buric, pline de subintelesuri, rujurile lor stridente de pe buzele siliconate, de o profunzime, uneori, nepenetrata sau picioarele lor de doi metri, pornite parca din lobul urechii, indatorate, profund, sponsorilor "4x4", dar de varsta a treia, din Pipera. Asa se explica de ce le-am vazut incomparabil mai des, in acest an, "pe sticla", zbierand si amenintand pe Bahmuteanca si Zavoranca, decat sa ne lasam incantati de frumusetea sensibilitatii Angelei Gheorghiu, Ilenei Malancioiu sau a Maiei Morgenstern. Tot astfel, au aparut "regii" prostului gust, manelistii Guta si Vali de la Valcea, filmati in momentele in care invartitii, din epicentrul afacerilor cu fotbal, aruncau cu sutele de euro asupra lor, in loc sa ne bucure cu subtila lor arta Victor Rebengiuc, Mircea Cartarascu sau Tudor Gheorghe. Nu ne-au scapat nici ultimele escapade nocturne ale lui Carlos si Zicu, in loc sa aflam, mai intai, ce trebuie facut pentru a fi cel mai bun din lume in sport de la Nadia Comaneci, Ilie Nastase sau Cristian Gatu. Si nu in ultimul rand, am avut parte, de asta data zilnic, de platitudinile agramate si ineptiile pretioase ale tuturor vacaroilor si bourenilor trogloditi din Parlament, in loc sa invatam, cat mai avem de la cine, despre cum se face Marea Politica, admirand farmecul discret al seniorilor, contemporani cu Bratianu si Maniu, Constantin Balaceanu Stolnici, Neagu Djuvara sau Gabriel Tepelea. Nu suntem insa un caz izolat. Pseudovalori exista si in Europa occidentala. Tabloide kitsch-oase gen "The Sun" si "Bild" vand zilnic peste 10 milioane de exemplare. Dar acolo, au tiraje coplesitoare si publicatiile de calitate tip "The Times", "Frankfurter Algemeine Zeitung" sau "Le Figaro". Nu idealizez acea lume. Are limitele ei. Dar pana a ajunge acolo, mai avem de strabatut desertul crizei morale, in care ne zbatem de zeci de ani. La noi s-au strecurat intre patronii mass media - carnatari - cum ii numeste generic Ion Cristoiu, fosti ospatari cu ani grei de pedeapsa inca neexecutati si diversi puscariabili, ce si-au facut din presa un scut al intangibilitatii. Ei urmaresc sa stabilesca zilnic agenda publica. Putine mai sunt institutiile media unde te poti exprima neingradit. Chiar si in aceste conditii, mai rasare cate o raza de speranta. Am urmarit cu incantare emisiunile de Craciun, ale lui Plesu si Liiceanu, care au analizat cu rafinament intelectual "Rugaciunea Domneasca" si, mai ales, am fost fascinat de exceptionala profunzime filozofica si teologica a lui Dan Puric, acest Tutea si Steinhardt al zilelor noastre. (Asa cum am fost total dezamagit de incercarile jalnice ale lui Traian Ungureanu de a-si justifica servilismul fata de "Traian Cel Mare"). Concluzia este ca omenirea se indreapta, de mult timp, intr-o directie gresita. Esenta umana, devenirea intru sine, desavarsirea spirituala a lui "a fi" sunt inlocuite de cultul material al lui "a avea". Luata de acest torent, Romania de astazi a intrat intr-un hatis al exhibarii nonvalorii. In 2006, Videostupidocratia a invins Meritocratia!