Rene PARSAN 

Calul eroului este compus, dragi copii, din doi drojdieri de inalta tinuta artistica care isi fac veacul intr-o bomba slinoasa, intr-un pasaj soios din buricul Bucurestilor, de poimane capitala europeana, nu departe de institutia de cultura. Dupa cateva pahare de otrava luate pe matineul gol, indestructibilul cuplu isi aduce aminte, ca prin ceata, de vocatia artistica, care deja incepe sa-l roada si revine nechezand pe scena, sa aduca bucurie si lumina in ochii copiilor, evident. Atat de bine au intrat in pielea bidiviului nazdravan, atat de legati sunt de destinul lor teatral, incat nici nu mai conteaza care-i cap si care-i dos. Cand ii plesneste Zana cea Buna cu jordeaua sa le dea aripi spre taramul fermecat se mai intampla sa necheze spatele sau sa tropaie nervos capul. Prichindeii raman uimiti uneori sa vada cum strasnicul armasar incepe sa galopeze in directii diferite si sa se pravaleasca fulgerat de bautura peste bunicii cei cuminti si ascultatori. Puteti sa va inchipuiti si singuri ce se intampla cand Zana, cu nervii la pamant din cauza nastrusniciilor inaripatului animal, confunda tava cu jar cu galeata femeii de serviciu. Cam asa arata si personajul colectiv care ne poarta spre minunatul tinut de basm al Uniunii Europene. Furati de integrarea fermecata parca uitam ce fiara ciudata si miraculoasa se ascunde sub pielea rapciugoasa a guvernarii DA. Daca te uiti la televizor la prestatiile politice ale lui Basescu si Tariceanu nu poti sa spui exact care fornaie si care tropaie, care-i hais si care cea. Fiecare din ei, daca este sa-i iei in serios, nu vrea decat binele tarisoarei si succesul integrarii, chiar daca galopeaza simultan in directii diferite. Culmea ridicolului il atinge in acest an Revelionul Integrarii. Consecventi divortului politic total, premierul si presedintele vor petrece evenimentul separat, fiecare cu gasca lui. Basescu si ceata PD: Videanu, Udrea, Boc plus o platforma de liberali vopsiti vor ocupa Piata Universitatii unde va performa si ginerele Bodo. Tariceanu cu o mana de liberali de casa vor sarbatori mult mai discret la Ateneul Roman. Ar mai fi de amintit Vanghelie care va omeni bucurestenii fideli la Romexpo, in numele PSD. Mai sarbatoare si mai solidaritate nu s-a mai vazut de la primele alegeri de dupa 1989. Acest circ de stat ne va face sa aratam mai degraba ca o ceata de babuini la ora mesei, decat ca un popor care isi castiga demnitatea si locul in randul lumii civilizate. Si toate acestea le datoram responsabilitatii clasei politice care are acum, mai mult ca niciodata, ocazia sa-si dea in petec. Jalnic, dar ne meritam si soarta, si calul pana la ultima picatura de penibil. Iti vine sa te intrebi ca Moromete: "Unde ne ducem noi, domnule?", ce putem cauta in Europa? Nu se mai poate vorbi de diferente de mentalitate sau caracter, aici pare sa fie vorba de specii diferite. Am vazut intamplator gala de premiere a celor mai de soi romani ai anului organizata de Realitatea. In foarte mare masura clasamentele au fost corecte. Din ai de suntem astia-s cei mai buni. Poate doar la jurnalisti sa se fi facut ceva jocuri, dar in afara de constatarea ca sticla bate hartia, nu prea ai ce comenta. In sala a fost invitat si fostul Cancelar al Germaniei, Helmuth Kohl, unul din artizanii Europei aleia in care stam sa dam navala. M-am uitat la el, m-am uitat la ai nostri si m-am luminat. Asta ne separa, diferenta dintre Mercedes si Daciana.