Zoe PETRE 

Voi da un singur exemplu, mai familiar: cel al educatiei. Daca vrem, cum s-ar cuveni, ca Romania sa nu fie un membru "second hand" al Uniunii, s-ar impune o politica inteligenta si coerenta de raportare la marile proiecte europene ale domeniului - Procesul Bologna si Agenda Lisabona - pe care sa avem autoritatea si forta nu doar de a le adapta, ci chiar de a le regandi in propriii nostri termeni. Or, Ministerul Educatiei, in frunte cu inenarabilul sau ministru, are cu totul alte prioritati, de pilda sa lichideze autonomia universitara, despre care toata lumea stie ca este, ca democratia lui Churchill, cel mai putin rau dintre modurile de organizare a invatamantului universitar. Am auzit nenumarate bocete pe tema identitatii noastre amenintate de integrare, globalizare etc. Nu stiu cum se face ca identitatea romaneasca a razbit prin secole de invazii, de la goti si huni la pecenegi, cumani si tatari, dar se simte amenintata subit de libera circulatie a oamenilor si a ideilor in Europa. In masura in care chiar ne pasa de aceasta identitate, ar trebui sa reflectam mai intai care-i sunt determinarile si apoi sa adoptam acele comportamente si politici care le pot consolida. Nu cred ca exista dubii asupra faptului ca limba romana a reprezentat elementul cel mai important al definirii noastre ca neam, apoi ca natiune, si cel mai important liant pe care s-a construit identitatea romaneasca. Or, noi ce facem? Promovam in mediile de informare scrise si audio-vizuale contra-modele de exprimare saracacioasa, agramatisme si agramati de toate culorile si obedientele. De la pseudo-staruri politico-maneliste la Ciao Darwin sau la vecinii de "La bloc", concursul "cine vorbeste mai urat romaneste" are spatiu din belsug si fani in progresie geometrica. Anulam zi de zi constiinta latinitatii noastre, marginalizand sistematic limba latina - spre deosebire de vecinii nostri bulgari, care au pastrat cu sfintenie si in perioada comunista, si dupa, licee clasice excelente. Toleram in scoli saracia de vocabular si ignoranta crasa, de la incalcarea regulilor ortografice de baza la mumificarea in comentarii-sablon a creatiei literare. Daca vom continua sa neglijam formarea profesorilor si injositoarea lor salarizare - expresie a lipsei de consideratie fata de aceasta profesie, care face ca in sistem sa ajunga doar perdantii altor domenii mai profitabile - situatia se va agrava. Oricat s-ar stradui la Bruxelles dl. Orban, nu d-sa poate rezolva aceste probleme. Avem fiecare partea noastra de raspundere in proiectul Romaniei europene, asa ca, dupa sampania de Anul Nou, sa ne apucam de treaba. Sa nu ne mai definim drept victime ale istoriei - prin ce nu avem, nu ni se recunoaste, nu am fost in stare. Sa renuntam la trufia cu care, daca nu suntem recunoscuti ca fiind cei mai buni, ne proclamam, emfatic, cei mai rai - si sa ne apucam, europeneste, sa ne castigam barem posmagii.