Varujan VOSGANIAN 

Mai mult decat atat, eforturile de a lega traditia de modernitate, de a anima istoria recenta si de a fi consecventi cu obiectivele asumate privind NATO si Uniunea Europeana au fost ambigue si marcate de controverse. E suficient sa ne amintim de atitudinea ezitanta a unei largi parti a clasei politice fata de conflictul din fosta Iugoslavie ori de modul in care procesele economice structurale (privatizare, ajustari structurale) au fost conduse in acei ani. Realitatea anilor 2000 a fost oarecum diferita. Iar anul 2006, pare, din aceasta perspectiva, chiar spectaculos, desi aceasta afirmatie, pe fundalul disputelor politice si tensiunilor institutionale, poate parea hazardata. Iata ce cred eu: anul 2006, dupa anul 1877, cel al Independentei, si dupa anul 1918, anul reintregirii, este cel mai bogat in semnificatii din istoria romanilor. Este primul an in care economia romaneasca depaseste captivitatea cifrelor mici, produsul intern brut depasind o suta de miliarde de euro. Inflatia coboara la 5%, in conditiile in care cresterea economica depaseste 7%. Este pentru prima oara in istoria romanilor, de cand s-au inventat evolutiile de risc investitional, cand Romania promoveaza in clasa "A" privind plafonul de risc, agentiile specializate fiind de acord la unison ca mediul de afaceri romanesc s-a ameliorat sensibil. Este pentru prima oara, dupa 1938, cand moneda nationala este luata in serios si inclusa in randul celor convertibile. Investitiile straine in Romania inregistreaza un record istoric absolut. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca 2006 este anul in care a fost decisa, de toate forurile europene abilitate, integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Expresia cea mai elocventa a imbunatatirii climatului de afaceri o reprezinta evolutia investitiilor straine. In anii 2005-2006, cumulat, investitiile straine din Romania vor fi de circa 14 miliarde de euro, ceea ce este echivalent cu toate investitiile straine directe din Romania din perioada 2001-2004. Succesul privatizarii Bancii Comerciale Romane este un alt semnal privind atractivitatea mediului economic romanesc. E drept ca in planul mentalitatilor, evolutiile nu sunt la fel de valabile. Egalitarismul dictaturii comuniste si populismul anilor '90 sunt boli nevindecate inca si care, in mod paradoxal, sunt alimentate de provocarile integrarii europene. Si in baza acestor boli nelecuite, naduful precumpaneste adesea asupra asumarii destinului propriu si al initiativei. Exista chiar o reteta a succesului politic, anume sa nu-ti placa nimic si cu tot dinadinsul. Avem apostoli ai nadufului care, tocmai datorita acestei abordari demagogice, inregistreaza scoruri remarcabile de popularitate. Tanjeam dupa libertate si am vazut, dupa anul 1989, ce greu e sa fii liber, sa nu mai poti da vina pe altii pentru ca nu poti spune ceea ce gandesti. Cu alte cuvinte, sa fii obligat sa gandesti pentru tine insuti si sa ai taria optiunii. Acum, in clipa in care mediul competitional avanseaza si sistemul bancar are destui bani, devine iarasi complicat, pentru ca nu mai poti da vina pe altii pentru propria lipsa de initiativa. A asuma ca lucrurile merg spre bine este o mare responsabilitate, caci trebuie sa mergi in pas cu vremurile. In timp ce a-ti varsa naduful e mai la indemana, dar mai pagubos.