Serban ORESCU 

Succesele liberalilor romani sunt, insa, mai apreciate in forurile internationale de care depind primirea in U.E. decat de o populatie cu judecata adesea rudimentara; aceasta tine si de calitatea liderului liberal Calin Popescu Tariceanu, comparata sub raportul succeselor internationale cu Bratienii. De unde si comparatia dintre intrarea in UE si intregirea nationala din 1918. Impotriva liberalilor, desi aliati ai Cotroceniului, a fost dezlantuita insa in 2006, contrariul aliantei existente, intreaga forta a sustinatorilor presedintelui Basescu. Capitalizate au fost nemultumirile si ambitiile frustratilor din PNL. Utilizata a fost capacitatea de manipulare a serviciilor secrete (de la conducerea lor liberalii fiind mai departe exclusi, cooptat la conducere fiind insa PSD-ul). Liberalii nu au acceptat ca presedintele sa faca militarie cu ei, iar, orgolios, presedintele s-a considerat tras pe sfoara; fara dansul, domnul Calin Popescu Tariceanu n-ar fi devenit poate prim-ministru. Dar pana unde ajunge recunostinta politica? De aici neincetate frictiuni care puteau pune in pericol chiar primirea Romaniei in U.E., daca in fruntea acestei organizatii ar fi fost capete la fel de infierbantate precum ale celor care doresc in prezent sa doboare Guvernul Tariceanu. Adevarul este nuantat. In ciuda grupurilor de interese care li se imputa neincetat, liberalii s-au dovedit partidul cel mai calificat cultural si politic pentru a conduce o tara iesita din comunism, fapt recunoscut ocazional chiar de presedintele Basescu. Liberalii au stat, insa, in 2006 destul de prost in sondaje, sub 20 la suta, desi economia si nivelul de viata cresc pentru populatia activa, ca urmare a reformelor economice si financiare.