Dorin TUDORAN 

Analiza la care ma refer ne spune ce a fost comunismul romanesc si ce a dorit dragutul de el sa realizeze - fie pe cand era domnisoara (dictatura atroce), fie pe cand s-a deghizat in revolutie, tragandu-si bonetica de revolutionar peste chipiu. Citez: "Comunismul din Romania nu a fost doar de productie ruso-sovietica, ci a avut si explicatii nationale. Totodata el a transformat, cu bune si cu rele, societatea romaneasca, pregatind-o, fara sa vrea, desigur, pentru un alt tip de capitalism: capitalismul modern - civilizat, democratic si respectuos pentru drepturile omului. Revolutia a vizat un atare obiectiv si nu reabilitarea lumii celor pe nedrept victimizati de comunism." Ca lovitura de palat nu a vizat reabilitarea victimelor comunismului (dupa socoteala mea, cam un popor intreg minus cateva sute de mii de lepadaturi; de import si indigene), e adevarat, dar ca ne-am procopsit cu un "capitalism modern - civilizat, democratic si respectuos pentru (sic!) drepturile omului" este o enormitate demna de laboratoarele niciodata inchise ale propagandei comuniste. Potrivit analistului, daca Romania nu se afla inca unde ar trebui sa se afle (desi, vezi bine, conditiile au fost pregatite cu grija atat de comunism, cat si de avangarda lui - lovitura de palat din 1989), lucrurile se datoreaza unui numar de "trei specialitati romanesti: dezbinare, divagare si defazare". Specialitatile cu pricina exista cu deasupra de masura, dar este interesant in ce directii arunca analistul pisica moarta. Interesant, dar nu de mirare, atata vreme cat analistul nostru considera ca diferenta intre bine si rau este arbitrara. Citez: "Orice abordare a lucrurilor din perspectiva morala, in ultima instanta arbitrara, dintre bine si rau - este de natura sa dezbine". Ce nu este, probabil, de natura sa dezbine este amoralitatea ori imoralitatea, nu? A include ori a da prioritate absoluta perspectivei morale in orice demers constituie o naivitate. Dar a exclude permanent perspectiva morala din orice demers politic si social este o crima. In viziunea analistului, o categorie importanta de vinovati pentru troika dezbinare, divagare, defazare este cea constituita din acei disidenti loviti de o "inadaptabilitate la orice tip de ordine (si azi tot <<disidenti>> sunt punand incapacitatea lor de integrare pe seama societatii)". Iata-ne in 2006 exact unde eram imediat dupa Piata Universitatii. Deci, nu complotistilor de palat le datoram dezastrele sociale de azi, ci inadaptabilitatii Doinei Cornea la Romania - Societate pe actiuni PDSR; nu parlamentului duduind de securisti, informatori si propagandisti, ci inapetentei lui Radu Filipescu pentru oligarhii financiare; nu "tehnocratilor" produsi de UASCR, Stefan Gheorghiu ba si de scoala de Securitate de la Baneasa, ci inadaptabililor Dan Petrescu, Viorel Padina ori Gheorghe Brasoveanu; nu regimentelor de navetisti politici (dimineata pedeseristi, la pranz - pedisti, dupa amiaza taranisti, iar spre seara din nou pedisti ori liberali cu inclinatii umanisto-conservatoare), ci decentei unor Ionel Cana, Vasile Paraschiv, Marian Celac ori Gabriel Andreescu. A te fi opus dictaturii comuniste nu te califica automat pentru un rol de frunte in societatea post-comunista. Dar convingerea aroganta a fostilor trepadusi de stat si de partid ca mai ales ei sunt cei ce pot integra Romania in Europa si in restul lumii, iar ceilalti sunt doar vinovati pentru dezbinarea, divagarea si defazarea ce incetinesc acest proces este grotesca.