Ioan GROSAN 

Indraznesc sa spun ca-l cunosc destul de bine pe Vladimir Tismaneanu. Acribia, echilibrul, documentarea cvasi-exhaustiva, accesul la informatii la care nu orice istoric roman poate ajunge si nu in ultimul rand pasiunea care se intrevede in scrisul sau sunt tot atatea calitati ce-l recomandau pentru sarcina - nu tocmai usoara, ba pe alocuri chiar ingrata - incredintata lui de presedintele Basescu. Numai insirarea titlurilor studiilor, eseurilor, volumelor lui "Volo" dedicate comunismului, in special celui est-european, ar depasi cu mult spatiul acestor insemnari. Cei care-l contesta nu-i pun, de fapt, la indoiala autoritatea in materie, ci il contesta pentru ca el este fiu de nomenclaturist. Si ce daca este?! Ca sa glumesc putin, pai tocmai asta e un avantaj, adica faptul ca el cunoaste fenomenul direct de la sursa... Sigur ca Raportul are imperfectiuni, in primul rand din cauza timpului scurt in care a trebuit sa fie alcatuit. Dar el este, vizavi de alte incercari similare, un urias pas inainte, exact pasul necesar pentru a scoate asemenea intreprinderi din stagnare, exact pasul de la care trebuie mers, alert, mai departe. Si nu e vorba aici de a fi scos un fel de "Grand Larousse" al ororilor comunismului, ci de un principiu: cel al condamnarii lui oficiale, de la cel mai inalt nivel. Aceasta a fost menirea lui fundamentala, pe care Vladimir Tismaneanu si echipa lui au dus-o, dupa umila mea parere si oricat ar stramba unii din nas, la bun sfarsit.